Sfaturile Părintelui Paisie Olaru: „La călugărie și la căsătorie să nu silești pe nimeni!”

A fost întrebat Părintele: Cum se poate reînnoi duhovnicește monahismul pe viitor?
– Nu depinde de noi reînnoirea monahismului, ci mai ales de Duhul Sfânt. Căci Duhul Sfânt alege oameni sfinți, păstori și stareți luminați și duhovnici buni, care pot forma călugări îmbunătățiți, iubitori de rugăciune, de nevoință și smerenie. Cu aceste virtuți întotdeauna se înnoiesc monahismul, viața duhovnicească, iar fără acestea – niciodată. Dacă stareții și duhovnicii vor fi ca făcliile în sfeșnic și vor merge ca Păstorul cel bun înaintea turmei, atunci mănăstirile vor înflori văzând cu ochii, iar călugării vor lăuda pe Dumnezeu împreună cu îngerii. Iar dacă nu, nicidecum!
Iarăși a fost întrebat: Cum putem birui cugetul desfrânării?
– Respingerea gândurilor pătimașe înainte de a intra în imaginația minții și păzirea ochilor de la privirea cea rea sunt cele dintâi arme împotriva acestei patimi. Să privim femeile bătrâne ca pe niște mame ale noastre, iar pe cele tinere – ca pe surorile și fiicele noastre. Apoi, să nu judecăm pe aproapele și să ne înfrânăm de la mâncăruri alese și de la vin, care aprind firea. Peste toate acestea să ne rugăm mai mult, ca să ne acopere Dumnezeu cu darul Duhului Sfânt, că, fără ajutor de Sus, nimeni nu poate birui.
Doi tineri au întrebat ce să aleagă: Căsătoria sau viața monahală?
– Amândouă căile sunt binecuvântate, dar depinde de voința lor. Mai întâi trebuie să cunoască bine ispitele, greutățile și obligațiile ambelor căi de viață, că fiecare drum are crucea lui, încercările și bucuriile lui. Apoi să se roage mult înainte de a se hotărî. Să postească 40 de zile, să se mărturisească la duhovnicii lor și să ceară sfaturi de la cei mai iscusiți duhovnici. După 40 de zile de rugăciune și post, Dumnezeu le va descoperi, prin conștiință și duhovnic, pe ce cale să apuce. Dacă iubesc fecioria, liniștea, tăcerea și rugăciunea, calea cea mai bună este călugăria. Iar dacă iubesc viața de familie mai mult, adică copiii, lucrul mâinilor și toate grijile acestei vieți, să intre în viața de familie. Amândouă căile duc la mântuire, dacă sunt respectate datoriile creștinești obligatorii. Domnul a binecuvântat amândouă căile, dar nu putem noi hotărî ce cale să aleagă fiecare. Numai Dumnezeu și omul singur hotărăsc. Bătrânii noștri aveau această vorbă înțeleaptă: „La călugărie și la căsătorie să nu silești pe nimeni!”.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 710)