Sfaturi utile pentru marii deținători de alimente

De ce ți-e frică nu scapi. Iată cum prețurile alimentelor își continuă incredibilul dezmăț, iar noi suntem siliți să ne păzim frigiderul și cămara, așa cum străbunele noastre precaute își păzeau – acum câteva mii bune de ani – trusoul și floarea fecioriei.
În alte lumi ale acestei planete prea rotunde, seifuri ferecate inexpugnabil ascund în cotloanele lor bijuterii de valoare inexprimabilă în cifre, ascund diademe unice, sculpturi rare de Rodin și tablouri iscălite de Van Gogh.
În lumea noastră – de pe aceeași, dar parcă de pe altă planetă – aceleași seifuri ascund în beznă tocănițe aromitoare fierte savant, slănuri afumate și cotlete inestimabile ca valoare, semnate de Van Pork.
Dacă bine cugetăm, este normal ca fiecare mare proprietar român de alimente să tremure ca frunza pentru securitatea averii sale comestibile. Și asta, întrucât foamea e tâlharul cel mai de temut din lumea noastră, tâlhar care nu se scumpește la tertipuri, tâlhar în stare de cele mai sângeroase atacuri.
Un killer absolut.
***
Desigur, înțelepciunea populară stipulează că frica, împreună cu sora ei mai mare, prudența, sunt cele care păzesc fructele din livadă.
De aceea, în vederea preîntâmpinării unor catastrofale găuri în carosabilul bugetului deținătorii de alimente sunt sfătuiți să respecte cu strictețe următoarele reguli:
– după ora 22.00, să nu se aventureze în cartiere rău famate, purtând asupra lor valori de patrimoniu, precum șorici, caltaboș, sângerete ori cașcaval.
– în cursul zilei, lingourile de salam de Sibiu, parizer, mușchiuleț și pastramă se vor transporta cu automobile blindate, în genți cu cifru și fund dublu, dacă nu se poate triplu;
– cei ce au asupra lor șuncă de Praga, fileuri de șalău, brânză camembert ori alte giuvaieruri se vor deplasa în formație, încadrați de badigarzi antrenați în sânge, pentru a se apăra cu succes de atacurile teroriștilor ațâțați de crampe stomacale;
– marii proprietari de alimente vor solicita permis port-armă și vor exersa ei înșiși metode de autoapărare individuală, sub îndrumarea celor mai competenți instructori de tir, karate, jiu-jistu și trântă moldovenească, importați din Japonia, Ferentari și Păcureț.
**
Scuzați-mi lipsa de modestie, dar fac și eu parte dintre cei aleși, dintre oamenii importanți ai acestei lumi, dominate de supremul Stomac.
Prin testament, am dobândit câteva neprețuite conserve de pește și de fasole cu cârnați. Deoarece nu am încredere în nimeni (nu-mi permit naivitatea acestui lux!), am îngropat comoara la loc singur, în străfundurile Grădinii Botanice. Cândva, mă voi bucura plenar de bijuteriile depuse acolo.
Până atunci, foarte des, dezgrop tezaurul, îi dau lustru cu o cârpă, îl sorb din priviri, îl agit puțin pentru a-i savura muzica uleiului din interior, după care îl îngrop la loc. Dacă voi muri înainte de a mă bucura de el, voi lăsa la rându-mi, prin testament o hartă care va preciza amplasamentul respectiv.
Mmm… Pot spune doar atât: conserva mea o accesez la fel de des cum accesează alții site-urile alea nerușinate de pe Internet!