Orice lăcaș sfânt și sfințitor, capelă, paraclis sau biserică, are unul sau chiar mai mulți ocrotitori sau o sărbătoare religioasă în cinstea căreia a fost zidit. Această prăznuire în cadrul unei comunități creștine reprezintă un eveniment cu multe caracteristici importante. Ne referim în special la caracterul istoric, la cel duhovnicesc și la cel misionar-social actual.
Caracterul istoric actualizează tot ceea ce ține de momentele de înființare, cunoscute și necunoscute, a lăcașului de cult cu tot ceea ce înseamnă timp, durată, ctitori cunoscuți și necunoscuți, slujitori ai Sfântului Altar și ostenitori, zugravi și iconari, odoare și cărți liturgice cu însemnări de cele mai multe ori. Toate aceste lucruri ne obligă să cultivăm evlavie față de înaintașii creștini, să medităm și să ne rugăm mulțumind lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra lăcașului de cult; dar mai ales ne îndatorează să păstrăm cu bună rânduială și să evidențiem tot ceea ce s-a păstrat și prezintă importanță pentru trecutul lăcașului.
Caracterul duhovnicesc este legat de ocrotitorii sau sărbătorile religioase prăznuite ca zile de hram în parohie. Este importantă relația parohiei și a credincioșilor cu sfântul ocrotitor sau sărbătoarea în cinstea căreia au fost zidite lăcașurile de cult. E necesar să se evidențieze experiențele religioase și minunile trăite în spațiul religios, ca lucrări săvârșite de Dumnezeu. Caracterul duhovnicesc este legat, în primul rând, de Liturghia săvârșită de-a lungul timpului, de împărtășirea din același Sfânt Potir a credincioșilor, de mărturisirea continuă a Simbolului de credință și chemările spre slujire sfințitoare adresate de răsunetul clopotelor. Esența caracterului duhovnicesc se definește prin relația omului cu Dumnezeu; relație din trecut și prezent cu perspectiva veșniciei.
Caracterul misionar-social actual se referă la noutățile și realizările până în momentul actual; el leagă trecutul de prezent cu direcția spre viitor. Să nu uităm că fiecare lăcaș de cult a fost conceput pentru nevoile respective; acum trebuie să se ia în calcul continuitatea bazată pe necesitățile din prezent. Să nu uităm că orice lăcaș trebuie întreținut, restaurat, iar tot ceea ce se construiește pe lângă edificiul de cult să fie în armonie și unitate. Orice parohie trebuie să se implice în mod activ pe plan social, misionar, educativ-cultural și administrativ-gospodăresc.
Iată, câteva caracteristici care nu pot fi trecute cu vederea atunci când lăcașul de cult, parohia, sărbătorește după cuviință onomastica și aniversarea creștină.
Răzvan George TOPALĂ
