Pentru actul canonizării sau recunoașterii oficiale a sfinților, Biserica Ortodoxă a ținut seama și se ghidează după ostenelile și mai ales după lucrările săvârșite în viață ale acestora, lucrări sporite și în relație cu harul și puterea lui Dumnezeu. Biserica îi canonizează pe cei care într-adevăr devin purtători ai harului Sfântului Duh, pentru că Acesta lucrează prin sfinți multe minuni.
În actul de canonizare pe care Biserica îl rânduiește cu voia lui Dumnezeu, nu se ține cont de următoarele lucruri: vârstă, sex, pregătire sau stare socială; ci numai de vrednicie. De aceea, calendarul cuprinde sfinți din toate categoriile de vârstă, de profesii și din toate stările sociale.
Însă, astăzi, sunt câteva criterii de care se ține cont când se pune problema canonizării unui sfânt. Acestea sunt: ortodoxie statornică și neîndoielnică, adică, în tot timpul vieții, sfântul să fi dovedit credință puternică și lucrătoare; proslăvirea de către Dumnezeu, adică, dăruirea din partea lui Dumnezeu a unor daruri și lucrări speciale; sfințenia vieții, care poate fi confirmată de către credincioși în mod spontan, chiar și după moartea acestuia.
Sfintele moaște nu constituie o condiție absolut necesară. Sunt sfinți cărora s-au găsit sfintele lor trupuri sau moaște, dar cărora nu se cunosc numele; sau sunt sfinți care sunt recunoscuți oficial, dar cărora încă nu li s-au descoperit sfintele lor trupuri.
Canonizarea sfinților pe care Biserica o acordă este, de fapt, un act sau gest cu caracter declarativ prin care se constată, se recunoaște și, desigur, se confirmă sfințenia persoanei care există în sine ca realitate, căci, după moartea lor trupească, ei ajung în ceruri și stau în jurul tronului ceresc închinându-se și lăudând pe Dumnezeu în mod conștient, pentru că Dumnezeu „nu este Dumnezeu al morților, ci al viilor, căci toți trăiesc în El” (Lc. 20, 38).
Canonizarea sfinților are în primul rând temei scripturistic și, desigur, și istoric. Cinstirea sfinților s-a dezvoltat și se practică în Biserica noastră prin temei fundamental în învățătura de credință mărturisită în Sfânta Scriptură, cât și în Sfânta Tradiție; căci Dumnezeu i-a cinstit Cel dintâi pe sfinți și apoi au fost cinstiți de oameni. Martirologiile stau ca dovadă istorică, și nu numai, în cinstirea și proclamarea sfinților.
Astfel, canonizarea sfinților în Biserica Ortodoxă stă sub semnul Sfântului Duh, care „sfințește pe tot omul ce vine în lume” și care îmbogățește viața religios-morală, întărește dreapta credință și sporește mijlocirea mântuirii.
(pr. Răzvan-George TOPALĂ)
Sfaturi practice în Biserică: Canonizarea sfinților în Biserica Ortodoxă
