– „Pentru ca mintea și inima să fie sfințite, omul trebuie să respingă gîndurile viclene. Să se silească simplu și smerit și să lupte cu dăruire”
Gîndurile curate au o putere duhovnicească mai mare decît orice asceză, post, ori veghe, pentru cei care luptă pentru păstrarea curățeniei lor sufletești și trupești.
La începutul vieții duhovnicești, luptătorul alungă gîndurile rele prin studiu duhovnicesc, rugăciune continuă și asceză cu dăruire. După aceea vin, singure, numai gîndurile bune. Mai tîrziu și gîndurile bune se opresc și omul simte un gol, după care primește lumina divină.
Cea mai grea dintre bolile epocii noastre sînt gîndurile deșarte ale laicilor, care aduc stresul. Tratamentul îl dă numai Hristos prin liniștea sufletească și prin veșnicie; este suficient ca omul să se căiască și să se îndrepte spre Hristos.
Cu cît oamenii se îndepărtează de viața firească, simplă și se îndreaptă spre lux, cu atît crește în ei neliniștea sufletească. Cu cît crește politețea lumească, cu atît se pierd simplitatea, bucuria și zîmbetul omenesc, cele firești.
Cel mai bun leac pentru fiecare, în încercările noastre, este suferință mai mare a semenilor noștri – este suficient să ne gîndim la ea.
Vrei ca rugăciunea ta să fie din inimă, ca să fie bine primita de către Dumnezeu? Fă din durerea semenului tău durerea ta, chiar și un oftat din inimă pentru aproapele tău va aduce roadă bună. Înștiințarea dumnezeiască a primirii rugăciunii este mîngîierea divină pe care o simte omul după rugăciune.
Bucuria pe care o simte omul cînd primește o binecuvîntare materială este o bucurie omenească. În timp ce bucuria pe care o simte atunci cînd dăruiește ceva este divină. Bucuria dumnezeiască vine prin dăruire. (Cuviosul Paisie Aghioritul)
