Aceste „Sfaturi duhovnicești” sunt câteva repere pentru a trăi o viață autentic creștină și practică, sunt câteva lucruri necesare apropierii de Dumnezeu, conștientizării credinței noastre creștin-ortodoxe fără de care, dacă nu ni le însușim și practicăm, nu putem să ne numim creștini. De aceea le recomandăm cu toată dragostea tuturor să le respecte și Bunul Dumnezeu cu siguranță le va răsplăti:
– Să ținem post Miercuri și Vineri tot timpul, cu excepția celor consemnate în calendar cu „Harți”.
– Să ne spovedim cel puțin în cele patru posturi mari de peste an, deoarece spovedania este un „duș spiritual” care igienizează interiorul nostru.
– Să mergem duminică și în sărbătorile religioase la biserică și să încercăm pe cât putem, încetul cu încetul, să fim foarte atenți la ceea ce se citește și să încercăm să înțelegem.
– Unul din momentele foarte importante din viața noastră este participarea cu toată ființa și luarea aminte la Sf. Liturghie, împărtășindu-ne de harul Duhului Sfânt prin vizualizarea, ascultarea, și concentrarea maximă la slujba divină.
– Să nu lucrăm prin casă, la câmp sau în gospodărie duminica sau în sărbătorile religioase, deoarece vom cădea sub blestemul lui Dumnezeu. Tot ceea ce credem că realizăm lucrând în sărbători se va dărâma. Dumnezeu ne va pedepsi cândva într-un fel sau altul.
– Să facem milostenie cât putem de mult la săraci pe măsura posibilităților din puținul acela pe care îl avem, deoarece Dumnezeu ne va răsplăti când nu ne așteptăm.
– În fiecare zi să ne facem pravila de rugăciune, adică să citim rugăciunile de dimineață, de seară și Paraclisul Maicii Domnului. În cazuri deosebite și alte rugăciuni.
– Zilnic, fiecare om poate rosti „Rugăciunea lui Iisus”, „Rugăciunea minții”: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” de cel puțin o sută de ori indiferent ce face (merge, lucrează, stă) și oriunde este (pe drum, în autobuz, în tren, pe stradă, în parc, la serviciu, în casă, în bucătărie, pe câmp, etc).
– În fiecare zi, orice creștin, de la cel mai mic până la cel mai în vârstă, cu excepția femeilor în zilele de necurăție, dimineața pe nemâncate să consume anafură (pâine sfințită), agheasmă (apă sfințită) și să se ungă cu ulei sfințit de la Sf. Maslu, deoarece prin aceste elemente sfințite ne împărtășim de harul Duhului Sfânt întărindu-ne și luminându-ne.
– Să facem sfeștanie (sfințirea casei) cel puțin o dată pe an, iar dacă observăm lucruri suspecte (farmece, vrăji) în casă să facem sfeștanie cu 2-3 preoți de mai multe ori pe an.
– Să stropim cu agheasmă (apă sfințită) casa, gospodăria, mașina, biroul, locul unde lucrăm, etc, în fiecare lună sau chiar săptămânal pentru a avea protecția Duhului Sfânt.
– Să avem în fiecare cameră câte o icoană sau Sf. Cruce, deoarece odată sfințită icoana posedă o încărcătură energetică, deține mari puteri harice, este o protecție în casă.
– Fiecare casă trebuie să aibă un hram, un sfânt protector pe care trebuie să-l respecte, să i se roage toată viața și să-i aibă icoana sa ca o protecție și ca o prezență vie.
– Responsabilitatea nașterii, creșterii, și educării copiilor este foarte, foarte mare. În primul rând nu trebuie să avortăm copiii, să ne opunem naturalului, firescului și in ultimul rând voii lui Dumnezeu. În al doilea rând, nu este suficient să avem un copil sănătos trupește, bine îngrijit, bine îmbrăcat, ci mai important este să-i dăm educație religioasă, să-l hrănim de mic cu cuvinte duhovnicești, să-l îmbrăcăm cu tainele Bisericii, să-l adăpăm cu apa dreptății care este Iisus Hristos.
– Tinerii să nu se grăbească la căsătorie ci să se roage foarte mult, să se consulte cu duhovnicul și numai după un timp de cercetare să facă acest pas.
– Oamenii căsătoriți să-și păstreze fidelitatea conjugală, să nu se înșele unul pe altul, deoarece din cauza aceasta vin majoritatea cazurilor de despărțire.
– Să cinstim pe părinți și să-i ajutăm cât putem.
– Este un păcat cutremurător ca fiul să-și ridice mâna la tatăl sau mama sa. Acea mână nu-i va putrezi.
– Părinții să nu-și blesteme copiii indiferent de greșeala pe care au făcut-o, deoarece odată blestemați de către părinți acei copii vor avea mari necazuri, greutăți și eșecuri în viață.
– Să nu mergem niciodată la vrăjitori indiferent de necazul pe care îl avem, ci să alergăm la biserici și mănăstiri, deoarece acolo este prezența lui Dumnezeu. La vrăjitori este prezența diavolului, care ia masca cucernică și credincioasă. Să ne ferim a înjura, a pomeni numele satanei, deoarece atunci când pomenim numele diavolului, energia malefică, negativă, intră în noi, ne hrănim cu putoarea insuportabilă a energiei numelui, înmagazinăm în ființa noastră negativul prin excelență.
– Este foarte bine să avem pomelnice cu numele tuturor membrilor familiei la cât mai multe mănăstiri și biserici mai ales acolo unde se face slujba zilnic. Astfel vom avea un ajutor concret în lupta inevitabilă din această viață pământească.
– Niciodată să nu ne mândrim cu ceea ce avem mai bun în noi (inteligența, frumusețe, inițiativă, realizări, etc.) dimpotrivă tot timpul să spunem că nu noi suntem merituoșii, ci Bunul Dumnezeu care ajută să le înfăptuim. Păcatul mândriei este cel mai mare păcat. Iar virtutea smereniei este cea mai mare virtute.
– Scopul vieții noastre este dobândirea mântuirii, de aceea trebuie să punem foarte mare accent pe partea spirituală a ființei noastre și nu pe cea materială. Deci, dominantă vieții noastre trebuie să fie spiritualul cu tot ceea ce implică el.
– Acasă să ne retragem într-o cameră, să aprindem candela sau o lumânare și să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne lumineze și să ne arate calea pe care trebuie să mergem, deoarece de foarte multe ori în viață noi mergem pe cai greșite și întunecoase din cauza mândriei și a păcatelor noastre.
– Niciodată să nu socotim că vom face fapte bune la bătrânețe pentru că ceea ce facem și ceea ce adunăm la tinerețe aceea avem la bătrânețe. La bătrânețe este mai greu și chiar imposibil ca omul să se mai modeleze să se mai îndrepte.
– Orice lucru bun pe care îl începem, să îl începem cu binecuvântarea lui Dumnezeu, adică să ne rugam lui înainte de a-l începe și după ce l-am terminat să-I mulțumim că ne-a ajutat.
– Când este omul bolnav să cheme mai întâi preoții să-l spovedească, să-l împărtășească și să-i facă Sf. Maslu, după aceea să meargă la doctor. Fiecare boală trupească este urmarea unor boli sufletești: adică a unor păcate, de aceea să aplicăm mai întâi terapia, spirituală și după aceea terapia medicamentoasă.
– Sf. Cruce să o facem tot timpul, să o purtăm la noi și să o avem în casele noastre, deoarece este cea mai puternică arma împotriva diavolului.
– Să nu urâm pe nimeni indiferent ce ne face, ci să-l compătimim și să ne rugăm pentru el.
– În familie comportamentul părinților față de copii este cel mai influent. Adică degeaba spui copilului „să fii cuminte să nu înjuri” când tu ca părinte înjuri. Sau îi spui copilului „îngenunchează în fața icoanei și te roagă” dacă tu ca părinte nu îngenunchezi cu el și nu te rogi, copilul te copiază practic prin ceea ce faci nu prin ceea ce spui, sau este de-a dreptul satanic când tu ca părinte îl înveți pe copil să fure, să mintă, să fumeze, să nu se roage, să nu meargă la biserică, să înjure, să bea alcool, etc, mai bine nu l-ai fi născut pe acest pământ. (www.crestinortodox.ro)
