Sfaturi duhovnicești cu Arhimandritul Iachint Unciuleac (II)

Părintele Ioanichie Bălan:
– Ce părere aveți despre mănăstirile din Arhiepiscopia Iașilor, în general?
Părintele Iachint:
– Moldova este una din provinciile cele mai bogate în mănăstiri din țara noastră, cu peste 35 de așezăminte monahale în funcțiune, mici, mari și foarte mari. În fruntea tuturor stă județul Neamț cu 20 de mănăstiri și schituri și cu aproape 900 de călugări, din care o mare parte sunt calugărițe. Dintre toate, numai mănăstirile Agapia și Văratec duc viața semi-idioritmică, restul fiind cu viață de obște. Apoi urmează județul Suceava cu șase mănăstiri și două schituri în care se nevoiesc peste 180 de călugări și călugărițe, toate cu viață de obște. Urmează mănăstirile din județele Iași și Botoșani, în număr de cinci, cu 80 de căluăari, toate cu viață de obște.
După vechime și importanța duhovnicească, trebuie să amintim întâi Mănăstirea Neamț (sec. XIV), lavra cea mai mare și mai reprezentativă a țării noastre, cunoscută de secole în toată lumea creștină. Apoi amintim marile mănăstiri și ctitorii voievodale Probota, Bistrița, Putna, Voroneț, Moldovița, Slatina, Sucevița, Dragomirna și Cetățuia, toate restaurate în general din fonduri bisericești și de stat, și bine întreținute. Urmează mănăstirile mijlocii, fondate de dregători și ierarhi moldoveni, ca: Secu, Râșca, Agapia Nouă și Veche, Sihăstria, Văratec, Horaița și Vorona, la fel, înnoite și frumos întreținute. Ultima categorie de așezăminte monahale moldovene sunt cele peste 12 schituri, toate cu viață de obște, dintre care amintesc: Rarău, Sihla, Pocrov, Icoana, Vovidenia, Tarcău, Tibucani, Bucium, Gorovei și altele, cu până la 15 viețuitori, restaurate și bine conservate.
Cel mai important, însă, este viața duhovnicească din mănăstirile noastre, care în mare parte este satisfăcătoare. În toate mănăstirile și schiturile mari avem monahi tineri, Sfânta Liturghie se face zilnic cu bună rânduială duhovnicească, fapt care ne bucură pe toți. În mănăstiri se slăvește Dumnezeu și astăzi cel mai mult pe pământ, se formează călugări tineri, se duce o viață înaltă, după râvna și puterea fiecăruia. Aici aleargă credincioșii din toate părțile ca la niște izvoare, unde se hrănesc, se adapă și se întăresc în dreapta credință ortodoxă. Aici se menține marea tradiție duhovnicească autohtonă, aici se cultivă evlavia sfântă ortodoxă, viața curată, râvna pentru Hristos și Evanghelie, iubirea de străini și milostenia, după învățătura Mântuitorului și după marea tradiție moștenită de la părinții noștri.
Ar trebui amintite aici și marile hramuri din mănăstirile Moldovei, ca: Neamț, Sfântul Ioan, Putna, Bistrița, Sucevița, Văratec, Secu și Sihăstria, adevărate sărbători duhovnicești ale monahilor și credincioșilor. Apoi, marile pelerinaje, individuale și organizate, pe la mănăstiri în duhul viu, adânc, al evlaviei ortodoxe, care trăiește atât de puternic în satele și sfintele noastre mănăstiri. Desigur, nu înseamnă că toate sunt perfecte și nu mai avem nimic de făcut. Sperăm, însă, cu
ajutorul lui Dumnezeu să îndreptăm lipsurile și să ne silim a trăi mai aproape de Hristos, prin rugăciune, smerenie, iubire și misiune evanghelică.
– În ce mănăstiri și schituri din Mitropolia Moldovei se duce o viață duhovnicească mai deosebită?
– Mănăstirea considerată cea mai duhovnicească, renumită în ultimele decenii în țară și peste hotare, este Mănăstirea Sihăstria, cu o obște bine închegată de peste 70 de călugări. Este mănăstirea care formează cei mai numeroși tineri din Eparhie, cu rânduială de viață monahală deosebită, datorita în special celor trei mari stareți și duhovnici ai ei: Arhimandritul Cleopa Ilie, Protosinghelul Ioil Gheorghiu (+ 1986) și Ieroschimonahul Paisie Olaru. Pe lângă viața aspră ce se duce aici, pe lângă rânduiala slujbelor după tradiție, în mod deosebit se practică deasa spovedanie, citirea necontenită a Psaltirii în biserică și o mare activitate misionară în rândul credincioșilor pelerini din toate zonele țării.
O viață la fel de aspră și duhovnicească se duce și la Mănăstirea Agapia Veche, unde se nevoiesc 40 de călugărițe, ca și la Mănăstirea Slatina, cu aceeași obște și rânduială monahală model în Eparhie. Apoi amintesc schiturile Sihla, Icoana, Rarău, Bucium, Nechit, Tarcău și altele, cu calugări liniștitori, iubitori de tăcere și rugăciune.
Între mănăstirile misionare de prim rang din Eparhie amintesc mănăstirile Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Neamț, Bistrița. Putna, Sihăstria și Cetățuia-Iasș, ca să nu mai vorbesc de Catedrala Mitropolitană din Iași cu un permanent pelerinaj la moaștele Cuvioasei Parascheva.
– Menționați câțiva dintre stareții cei mai reprezentativi din Eparhie.
– Întâi trebuie să amintesc pe starețul Mănăstirii Neamț, Arhimandritul Efrem Chișcariu, care a condus marea lavră mai bine de 12 ani (+1988). Apoi aș aminti pe stareții cei mai activi care au contribuit mult la înnoirea mănăstirilor noastre din Moldova prin mari lucrări de restaurare, cât și prin formarea de numeroși călugări tineri în Eparhie. Între aceștia amintesc aici pe Arhimandritul Ciprian Zaharia, care în timp de 10 ani a terminat vastele lucrări de restaurare de la Mănăstirea Bistrița, cu cele cinci schituri dependente, și a format o obște de 35 de monahi tineri. Apoi amintesc pe Arhimandritul Zenovie Ghidescu, starețul Mănăstirii Horaița, care a restaurat integral această mănăstire și schitul Nechit, și a format o obște la fel de frumoasă, cu peste 25 de monahi tineri.
Același lucru l-a făcut și Arhimandritul Victorin Oanele, starețul Mănăstirii Sihastria, considerat cel mai bun gospodar din Eparhie. El a format o frumoasă obște de 70 monahi, pe care se ostenește să-i crească în dragoste de Dumnezeu și de oameni, și a restaurat integral mănăstirea. Un loc de frunte are și Arhimandritul
Grigore Halciuc, starețul Mănăstirii Sfântul Ioan de la Suceava, care înnoiește mult mănăstirea și face o bună misiune duhovnicească în Moldova și peste tot prin marile pelerinaje ce se fac aici, la moaștele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou. (Convorbiri duhovnicești 1988)