Sfaturi despre rugăciune, spuse de Sfântul Isaac Sirul

Vorbind despre rugăciune, Sfântul Isaac Sirul spune că ea este „cerere, grijă și dorirea de ceva: fie izbăvirea de relele de aici sau de cele viitoare, fie dorința celor făgăduite sau cererea a ceva prin care omul să fie ajutat să se apropie de Dumnezeu. În aceste mișcări se cuprind toate formele rugăciunii“ („Cuvinte către singuratici“, pp. 171-172). Rugăciunea curată (continuă) este mai importantă decât orice altă slujbă, de aceea el scriind pentru monahii eremiți, care după o perioadă petrecută în mănăstiri s-au retras în singurătate, arată că ei trebuie să urmărească ceea ce este mai important, astfel că acela care a primit rugăciunea curată nu greșește dacă va neglija slujba canonică, pe când dacă a primit-o în parte, în cealaltă parte trebuie să împlinească slujba canonică, căci împlinind-o pe aceasta cu râvnă vei fi luminat din nou și vei ajunge la rugăciunea curată continuă. „Când e vremea unui lucru de seamă, nu te întoarce spre un lucru neînsemnat, spunea în chip acoperit fericitul Marcu Ascetul, fiindcă știa că nu toată lumea atinge rugăciunea curată. Dar cei care o ating învață din dulceața ei că nu este lucru mai mare decât ea. Când ești lipsit de ea, atunci e bine să nu neglijezi slujba canonică. Dacă ai primit-o în parte, atunci în cealaltă parte ține slujba canonică până la ultima suflare; căci râvna ta pentru slujbă te va face să fii luminat din nou și să ajungi la rugăciunea continuă“ (ibidem, p. 239).
Rugăciunea lăuntrică
Sfântul Isaac mai arată că lucrarea de căpetenie este cea a meditației, a contemplării și a rugăciunii lăuntrice, pentru că virtuțile sunt desăvârșite de cunoaștere, altfel sufletul este în întuneric. Virtuțile exterioare sunt considerate bune pentru oamenii din lume și pentru cei din chinovii, pentru a ajunge la lucrarea ascunsă. Fără a neglija pravila de rugăciune, la care sfântul ține ca reacție împotriva messalienilor care pretindeau că rugăciunea curată este suficientă față de orice lucrare, însă cel singuratic nu trebuie să se ocupe peste măsură de rânduiala psalmilor, atunci când va fi atras mai presus de el, pentru a înțelege sensurile duhovnicești ascunse în versete. Rugăciunea trebuie să-l introducă în lucrarea ascunsă, în adâncul său, în inima sa, unde se află Sfânta Sfintelor. De aceea, urmându-l pe Sfântul Marcu, el precizează: „Făptuirea trupească însoțită de o minte nelucrătoare e deșartă și nefolositoare, și adevărate sunt cuvintele fericitului Marcu Monahul: «Mulți sunt cei care socotesc că lucrează dreptatea, dar care prin gândurile lor rele își surpă faptele bune»“ (Despre legea duhovnicească, p. 250).
(Pr. dr. Gheorghe IONAȘCU)