Cine crede că Gabriel Constantin Șerban, primarul municipiului Câmpulung Moldovenesc, nu este un om inteligent, se înșală. În ciuda dezastrului din Câmpulung, în ciuda faptului că în orașul acela fiecare face ce vrea (mai ales dacă are o pilă la primărie), primarul Șerban nu este un om lipsit de inteligență.
Primarul Șerban nu are o problemă legată de capacitățile lui intelectuale. Problema lui este reprezentată de oamenii din jur. De când a fost ales în fruntea urbei, Șerban a angajat la primărie, ori în serviciile ce țin de această instituție, vreo o sută de oameni. Oameni care îi sunt extrem de fideli. Oameni care l-au ajutat să câștige și al doilea mandat. Au umblat din casă în casă, pe la vecini, pe la prieteni, pe la rude, și i-au convins pe toți că municipiul Câmpulung Moldovenesc are nevoie de primarul Gabriel Constantin Șerban. Și, în ciuda faptul că în primul mandat al lui Șerban nu s-au mișcat decât vreo două paie prin oraș, oamenii l-au reales primar. A câștigat din primul tur, la fel ca și alți primari din județ, dar care au muncit pe brânci pentru localitățile lor. În cea mai mare parte, Șerban își datorează al doilea mandat celor pe care i-a angajat în primărie în perioada 2004 – 2008. Oameni care, așa cum spuneam, îi sunt extrem de devotați primarului Șerban. Pentru primarul Șerban. Dacă o dăm pe literatură, oameni aceia și-ar da și viața pentru primarul Șerban. Nu știu ce ar face acei oameni pentru omul, pentru cetățeanul Gabriel Constantin Șerban. Pe oamenii din jurul primarului Șerban îi doare în cot de oraș și, probabil, și de cetățeanul Gabriel Constantin Șerban. Dacă le-ar fi păsat, ar fi inițiat ceva proiecte pentru binele comunității. Poate nu se pricep, e posibilă și varianta asta. Poate sunt incompetenți. Iarăși este o posibilitate. Una peste alta, nu au făcut nimic pentru oraș. Pot fi bănuiți și de rea-credință și de incompetență. Dacă le-ar fi păsat sau dacă ar fi avut ceva pregătire, l-ar fi tras de mânecă (elegant, evident) pe primarul Șerban: „Șefu, e dezastru în oraș. Hai să facem ceva și pentru cei care ne plătesc, nu doar pentru noi”. Poate că nu i-ar fi spus chiar așa. Dar ăsta ar fi trebuit să fie mesajul. Dar nu. Ei își văd de micile lor învârteli. Unele mai mari, altele mai mici. Fiecare după cum s-a descurcat. Iar orașul… Noroc cu Gheorghe Flutur, că a pus în aplicare, aproape cu forța, ceva proiecte în Câmpulung. Iar în acest timp, oamenii lui Șerban își văd în continuare de micile lor învârteli. Care învârteli, ghinion, nu se intersectează cu interesele orașului.
După ce s-a iscat scandalul în jurul „hingherilor” de mașini, primarul Șerban, în loc să ia măsuri să scape orașul de viermii aceia, se face că plouă. Tărăgănează lucrurile, sperând că lumea va uita și scandalul va dispărea de la sine. În loc să se ocupe de hotărârea Consiliului Local, Șerban, sfătuit de un alt om de bine, a dat un interviu de patru pagini într-un ziar local. Un interviu de patru pagini! S-ar răsuci Ceaușescu în mormânt, nici el nu a avut parte de așa ceva. Cine crede primarul Șerban că a avut răbdare să citească patru pagini de interviu (în care, că tot veni vorba, s-a lăudat cu realizările altora)? Evident, ziarul nu are nici o vină. Interviul a fost, cu siguranță, plătit. Un lucru legal și normal. De pierdut a pierdut tot primarul Șerban, în sensul că a aruncat banii pe fereastră. Și asta, indiferent de ziarul în care ar fi publicat interviul. Și iarăși, primarul Șerban a fost sfătuit prost. Mai contează de cine?
Primarul Șerban a pornit bine la drum, în 2004. Cu o echipă de oameni tineri, dornici să mute munții din loc. Însă, undeva, ceva s-a rupt. Interesele, lăcomia, prostia chiar, în unele cazuri, au făcut ca lucrurile să intre pe o altă turnantă decât cea pe care se pornise. Ce e de făcut acum? Habar n-am și, sincer, nici nu e treaba mea.
În 2004, Gabriel Constantin Șerban și Marius Ursaciuc erau tinerii de la care câmpulungenii, respectiv humorenii, așteptau o schimbare. E aproape o blasfemie astăzi, după două mandate, să pui numele celor doi alături, cu substantivul „primar” în față…
