Nu-ți trebuie un al șaselea simț, ci doar atenție mărită, pentru a vedea starea de așteptare care s-a instalat printre românii care jinduiesc, de ani buni, să afle cine ne-au fost turnătorii la Securitate. Schimbarea legii CNSAS, dispariția din Colegiu a lui Onișoru, apariția lui Ticu Dumitrescu, dar mai ales milionul și jumătate de dosare nou-venite în arhiva Consiliului justifică, în linii mari, și nerăbdarea, și optimismul celor care, încă, mai vor să lămurească dilemele trecutului recent. Practic, din momentul în care se va fi lămurit și problema cartotecilor și după ce – la comanda lui Băsescu, nu-i așa? – toți deținătorii de arhive vor fi predat CNSAS, până la 30 mai a.c., toate arhivele legate de fosta Securitate, s-ar putea spune că, în deconspirarea nemernicilor care au făcut pactul cu diavolul, nu mai e niciun obstacol. Din păcate, lucrurile nu stau nici pe departe așa.
Un prim exemplu. Corneliu Vadim Tudor o ține una și bună că n-a făcut poliție politică. Pe baza dosarelor studiate de fostul Colegiu, sub președinția lui Onișoru, liderul PRM a primit și un certificat de bună purtare. (Vot din cauza căruia, la vremea respectivă, Andrei Pleșu și-a dat demisa din CNSAS, scârbit și deziluzionat.) În declarația nouă pe care o va da acum, privind legăturile lui cu fosta Securitate, Vadim Tudor va scrie, probabil, încă o dată, că n-a făcut poliție politică. De data aceasta, ar putea invoca, în sprijinul declarației sale, inclusiv sau mai ales, și Țidula eliberată de vechiul CNSAS. Dar ce se întâmplă dacă, din dosarele recent intrate în arhiva Consiliului, apar elemente suplimentare, pe baza cărora noul Colegiu decide că Vadim Tudor a făcut poliție politică?! După cum zice legea, pentru că a mințit declarând că n-a făcut poliție politică, dar s-a dovedit că a făcut acest lucru, Vadim Tudor e pasibil de sancțiuni penale. Numai că liderul PRM poate striga oricând în gura mare că are un certificat în care scrie negru pe alb, semnat, parafat de fostul Colegiu, dar al aceluiași CNSAS, că… n-a făcut poliție politică! Din această dilemă, s-avem pardon, cum putem ieși?
Exemplul Vadim Tudor, pur teoretic, cel puțin deocamdată, a fost anticipat de episodul, în oglindă, avându-l ca protagonist pe ziaristul Sorin Roșca-Stănescu. După obținerea unui certificat CNSAS în care scria, de asemenea, că n-a fost colaborator al Securității, Roșca-Stănescu s-a întrebat, contrariat, cum poate da Colegiul un astfel de verdict, în condițiile în care el însuși a recunoscut public că… a fost colaborator al Securității?!
La cele scrise mai devreme, se poate adăuga episodul, rușinos, al procesului pierdut de CNSAS în fața lui Mircea Ionescu-Quintus, deși existau probe clare legate de trecutul de turnător al acestuia. Venind spre zilele noastre, iată o nouă dilemă: minte sau spune adevărul senatorul liberal Ion Basgan, atunci când, pus față în față cu un dosar din care rezultă că a fost turnător, el o ține gaia-mațu’ că nu-i decât o făcătură?
Cred și eu, cu tărie chiar, că, în următoarea perioadă, ne va fi dat să asistăm la numeroase dezvăluiri, avându-i ca protagoniști pe unii dintre cei aflați în prima linie de atenție a opiniei publice. Dar tare mi-e teamă că, în afara unui circ penibil și foarte sonor, care se va prelungi, inevitabil, și în justiție, nu ne va fi dat să lămurim mare lucru. Adevărul e, încă o dată, foarte departe, chiar dacă, ieri, ni s-a părut că-l zărim printre camioanele cu dosare răsturnate în arhiva CNSAS.
