Sfârșit de an…

Se încheie, iată, un an al contrastelor, destul de ciudat pot spune, un an cu mai multe rele decât bune, cu îmbuibați ai timpului, dar și cu oameni care – încă – fac foamea, cu instabilitate politică și nu numai, cu realizări mai mult trâmbițate decât faptice, cu dureroase pierderi de persoane dragi, un an la sfârșitul căruia rămâne, însă, intactă speranța în revenirea la normalitate, atât din punct de vedere al crizei pandemice, cât și al celei politico-militare de la nivelul întregii lumi.
Se spune că sunt pline cimitirele de optimiști, dar este musai să gândim pozitiv, încredințați fiind că toate ne sunt date de către Cel care ne îndrumă destinele după criterii numai de El știute. M-a impresionat, teribil, următoarea zicere: „mai bine o mustrare de la Dumnezeu decât un compliment de la diavol” și cred, cu adevărat, că am fost mustrați și că, dacă ne vom reîntoarce la credință – fiind mai toleranți unii cu alții, mai deschiși spre dialog – lăsând deoparte orgolii și ambiții deșarte, vom reuși să trăim în pace sub același soare, deoarece – deși unii susțin contrariul – este loc pentru toți.
În rubrica „Cioburi de metaforă” continuăm să pledăm pentru iubire și patriotism, promovând poezia, epigrama și valorile neamului românesc.
Să fim sănătoși, să avem parte de bucurii – primite și dăruite – rostind la fel ca Oprah Winfrey: „Salutări Noului An și noii șanse de a face lucrurile bine.”
RUGĂCIUNE
Rămâi, Mărite Doamne, lângă noi
Acum, când răul lumii ne-mpresoară,
Oprește starea asta de război
Și nu lăsa ca binele să moară.
Încearcă să ne ierți neomenia
De care dăm dovadă, uneori,
Atunci când ne conduce lăcomia,
Uitând că suntem simpli muritori.
Alungă, Doamne, ura ce ne-apasă
Pe suflete, -nsetate de măriri,
În goana după bani, ce nu ne lasă
Nici dreptul de-a mai crede-n mari iubiri.
Primește-ne, din nou, în Casa Ta,
Pe cei ce rătăcim în neputință
Și-nvrednicește-ne, pe toți, a sta
Cu fața-ntoarsă, iar, către credință.
Ferește-ne de boli, de griji, nevoi,
Să se întoarcă-n inimi bucuria…
Rămâi, Mărite Doamne, lângă noi
Și binecuvântează România!
(Constantin Moldovan)
SONET DE ANUL NOU
Cu amintiri, cu doruri și cu vise
A mai trecut un an pe drumul vieții,
Lăsând în urmă freamătul tristeții
Și tot ce-nseamnă gânduri interzise.
În neaua proaspăt ninsă, -a dimineții,
Ne vom spăla dorințele nescrise,
Păstrând, în noi, ferestrele închise,
Dar demolând, în jurul lor, pereții.
În lumea asta, transformată-n hoardă,
Nu-i viața doar un zgomot de petardă,
Nu toți se vând pentru măriri și bani;
Cei care știu să lupte vor învinge,
Iar răul peste ei nu va mai ninge;
Vă-mbrățișez, prieteni… LA MULȚI ANI!
(Constantin Moldovan)
Până… anul viitor vă doresc SĂ FIȚI IUBIȚI, IUBIND!