Sfântul Vasile cel Mare, sărbătorit pe 1 ianuarie, s-a născut în Capadocia, în secolul al IV-lea după Hristos. A făcut studii strălucite de filosofie, matematică și astronomie în Cezareea, Bizanț și în Atena. În Atena s-a împrietenit cu Sfântul Grigorie din Nazianz. Se spune că atunci când Sfântul s-a botezat, un fulger de foc s-a pogorât asupra apei și din el a țâșnit un porumbel care s-a scufundat în apă, tulburând-o, apoi s-a ridicat la cer.
După un an de la Sfântul Botez s-a dus în Antiohia, unde Arhiepiscopul Meletie l-a hirotonit diacon, și după o vreme s-a întors în Cezareea. Arhiepiscopului Leontie al Cezareei i s-a descoperit că Sfântul Vasile îl va urma la conducerea Bisericii și l-a păstrat pe lângă sine.
La moartea arhiepiscopului Leontie, Sfântul Vasile a fost ales să-l urmeze, dar s-a simțit nevrednic de această cinste și a fugit. Din pricina noului arhiepiscop, Eusebiu, Sfântul Vasile și prietenul său, Sfântul Grigorie, s-au retras împreună mulți ani în pustia Pontului.
Mai târziu Sfântul Vasile și Sfântul Grigorie s-au reîntors în lume, să apere dreapta credință de erezii. Sfântul Vasile s-a întors la Cezareea, Sfântul Grigorie a plecat în Nazianz. După moartea arhiepiscopului Eusebiu, Sfântul Vasile a fost ales arhiepiscop. A dus o viață smerită, cu nevoință și rugăciune, dedicându-se slujirii celor aflați în nevoi. Pentru predicile și lucrările sale pline de înțelepciune este considerat unul dintre cei mai mari Părinți ai Bisericii.
