Sfântul stareț Serapion Sidonitul

Acest stareț, râvnitor cu duhul și cu adevărat sărac, după multe călătorii, a mers în Elada și a petrecut în Atena trei zile. Acolo, neputând să capete de la cineva pâine, a flămânzit, fiindcă nimeni nu-i da nimic; iar să cumpere, nu avea cu ce, că, ascultând cuvântul lui Hristos, niciodată nu purta vreun ban de aramă, nici pungă nu avea, nici cojoc și nici altceva, decât numai sindonul (giulgiu) cel rupt, cu care își acoperea goliciunea trupului. În ziua a patra, flămânzind foarte tare, a stat în cetate, la un loc foarte înalt, și a început a plânge și a striga: “Bărbați ai Atenei, ajutați-mă”.
Și s-au adunat la el filozofii, care erau mai mari în cetate și l-au întrebat: “De unde ești bătrânule ? Și de ce suferi ?” Iar el a zis: “Cu neamul, sunt egiptean, și, de când am ieșit din patria mea, în trei datorii am căzut; deci, doi datornici m-au lăsat, neavând ce să ia de la mine, iar al treilea, încă nu mă părăsește, ci își cere mereu datoria sa”. Iar filozofii l-au întrebat: “Cine sunt datornicii tăi și care este cel ce te tulbură ? Spune nouă ca să te ajutăm”. Atunci starețul le-a zis: “Din tinerețe m-a tulburat pofta trupească, iubirea de arginți și foamea pântecului. Deci, de cele două dintâi, m-am izbăvit și nu mă mai tulbură, pentru că nu poftesc plăceri trupești, nici averi nu-mi trebuie, dar flămânzirea nu vrea să mă lase. Că este a patra zi, astăzi, de când n-am mâncat și nu încetează a mă supăra pântecele, cerând datoria cea obișnuita de hrană”. Deci, unii din filozofi, socotind că grăiește cu înșelăciune, i-au dat un galben. Și-l urmau de departe, vrând să vadă ce face cu galbenul acela. Iar el, luând acel galben, a alergat la vânzătorul de pâine și, punând galbenul înaintea acelui ce vindea, a luat o pâine și s-a dus și nu s-a mai arătat în cetatea aceea.
Atunci filozofii au cunoscut că, adevărat, bărbatul acela este îmbunătățit. Deci, au dat pentru pâine prețul cel cuvenit vânzătorului, iar galbenul lor l-au luat înapoi.