Sfântul și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu

Sfântul și Dreptul Simeon, sărbătorit de Biserica noastră în fiecare an la data de 3 februarie, a făcut parte din rândul celor 72 de bătrâni înțelepți, care au tradus Sfânta Scriptură din limba evreiască în cea grecească. Ptolemeu Filadelful, regele Egiptului, a întreprins această acțiune majoră de traducere a Scripturii pentru comunitatea ebraică din Egipt și pentru eleniștii care voiau să cunoască mai bine tradiția ebraică.
Câte șase bărbați din fiecare seminție au fost aleși pentru a traduce Scriptura. Fiecăruia din cei 72 i-a căzut o parte de tradus. Lui Simeon i-a căzut Cartea Sfântului Profet Isaia. Când a ajuns la Isaia VII, 14 s-a împotmolit. Textul din Sfântul Isaia spune așa: „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel”.
Sfântul Simeon a nesocotit cuvintele Scripturii și, îndoindu-se, a înlocuit „Fecioară” cu „Femeie”. Nu putea înțelege cum o fecioară poate să nască. Îngerul Domnului i s-a arătat și l-a certat pentru necredința față de cele scrise de oamenii sfinți luminați de Dumnezeu și i-a zis că nu va gusta moartea până ce nu-l va vedea pe Cel ce se va naște din Fecioară, pe Mântuitorul Lumii, pe Mesia cel prezis de profeți.
Sfântul și Dreptul Simeon s-a învrednicit să poarte pe brațele sale pe Fiul lui Dumnezeu, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. La 40 de zile de la Nașterea Domnului, Sfânta Fecioara Maria a venit cu Pruncul Sfânt la Templu, după obiceiul Legii. Bătrânul Simeon, în vârstă de aproximativ 360 de ani, a luat în brațe și a atins cu mâinile sale pe Mântuitorul, rostind rugăciunea:
„Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel” (Luca II, 29-32).
Această rugăciune o rostește preotul când îmbisericește copilașul, după Sfântul Botez. Cu pruncul în brațe, în fața Sfintelor Uși de la Altar, preotul zice rugăciunea aceasta veche de 2000 de ani.
(pr. prof. Justinian – Remus A. Cojocar)