Sfântul Ierarh Vlasie a trăit în timpul împăratului Liciniu (308-324) și era din Sevastia Capadociei. Fiind puternic în credință, fără prihană în viață și plin de fapte bune, oamenii cetății l-au ales episcop. Vlasie a condus cu înțelepciune și bunătate turma sa, primind de la Dumnezeu darul tămăduirii. Precum alți sfinți, Sfântul Vlasie viețuia ascuns în una din peșterile Muntelui Argheos, alături de fiarele sălbatice pe care le îmblânzise. Aici, în post și în liniștea cea desăvârșită, înălța necontenit rugăciuni către Dumnezeu. Niște vânători care l-au descoperit l-au pârât la dregătorul cetății, Agricola, care a poruncit să fie prinși toți creștinii ascunși. După ce a fost supus la chinuri, Sfântul Vlasie a fost aruncat în temniță, unde a reușit să întărească și mai mult în credința în Hristos pe șapte femei creștine și doi copii, închiși și ei acolo. Cu toții au primit cununa muceniciei prin tăierea capului în anul 316.
(Ziarul Lumina)