Sfântul Proroc Ilie, exemplu de credință și curaj

Părinții Bisericii spun că niciodată Dumnezeu n-a ascultat mai mult de om ca în vremea prorocului Ilie. Reprezentat iconografic, cel mai adesea, fie în gura peșterii sale (ce se poate vizita și astăzi în ținutul Hozevei), însoțit de corbul trimis să-l hrănească, fie în carul de foc cu care a fost răpit la cer, cu Elisei ca martor și urmaș al său, Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul este personajul din Vechiul Testament cel mai drag și mai familiar conștiinței creștine de pretutindeni și, totodată, singurul profet care, deși nu a scris nici o pagină, e înscris cu roșu în calendarul ortodox.
Dacă unii critici literari îl percep pe Sfântul Ilie ca pe un om solitar și aventurier, disident și neadaptat, curajos și perseverent, apărător al celor săraci și marginalizați, mustrător al patimilor omenești și mâhnit de slăbiciunea și ignoranța poporului, mulți exegeți biblici îl văd pe acest proroc ca pe un mare mărturisitor al adevărului revelat în vremuri de apostazie, prigonit în toată viața sa din cauza vicleniilor acelui veac, aspru cu sine și cu ceilalți, mare făcător de minuni, prototip al monahilor și pustnicilor creștini. Mai presus de toate aceste însușiri, Ilie Tesviteanul a vorbit cu Dumnezeu, L-a văzut pe Muntele Horeb și a simțit mireasma harului și adierea lină a prezenței Lui în toată viața sa. Cu prețul vieții, a mărturisit pe adevăratul Dumnezeu și a primit viață veșnică. Cine este cu adevărat Sfântul Ilie?
O viață sub semnul Proniei dumnezeiești
Originar din Tesba Galaadului, la est de Iordan, întreaga lui activitate a fost legată de viața și istoria comunității israelite din Regatul de nord, ce își avea de ceva timp capitala la Samaria. Ilie trăiește în prima jumătate a secolului al IX-lea î.Hr., fiind contemporan cu unul dintre cei mai sângeroși regi ai lui Israel, regele Ahab. Activitatea profetului este descrisă în cărțile 3 și 4 Regi (capitolul 1) și nu conține nici un fel de informație despre viața personală a acestuia. Tradiția creștină, în Viețile Sfinților, prezintă o serie de detalii despre viața profetului, detalii ce nu pot fi întâlnite în textul sacru. Se vorbește despre tatăl lui Ilie, Sovac, despre vedenia pe care a avut-o acesta în momentul nașterii fiului său și despre consacrarea vieții profetului lui Dumnezeu încă din fragedă pruncie. Se observă de aici evlavia pe care creștinii au avut-o încă de la început față de acest proroc vechi testamentar, creionându-i viața și tinerețea după modelul vieții Sfântului Ioan Botezătorul.
Însă textul biblic nu prezintă nici un fel de informație despre nașterea, copilăria și tinerețea profetului Ilie, după cum nu scoate în evidență nici pe membrii familiei sale. Persoana lui apare spontan în primul verset al capitolului 17 din 3 Regi. Modalitatea apariției sale poate fi asemănată cu cea a apariției lui Melchisedec, regele Salemului din relatarea biblică despre patriarhul Avraam (Facerea 14). El este profetul ridicat de Dumnezeu pentru a menține credința adevărată în timpul domniei lui Ahab și a soției sale, Izabela. Pentru autorul inspirat al textului scripturistic, nu era importantă viața profetului de până în acel moment, ci erau importante doar acele momente care au darul de a sublinia slujirea și propovăduirea lui Dumnezeu de către Ilie.
Însuși numele profetului este legat de această slujire și misiune pe care el o are în mijlocul comunității israelite. Ilie este, potrivit textului biblic, un nume teoforic. În limba ebraică, Elijahu înseamnă „Domnul e adevăratul Dumnezeu“ sau „Yahwe este Dumnezeu“. Deci numele pe care îl poartă profetul este prin el însuși o mărturisire de credință. Aflat în mijlocul unui popor idolatru ce nega însăși rațiunea existenței sale prin credința în zeul Baal, Ilie simte nevoia de a îndrepta într-un mod anume calea celor de un neam cu el după trup. Glasul conștiinței, credința puternică și râvna nemistuită îl fac pe Ilie acel slujitor neobosit al lui Dumnezeu. Îl transformă dintr-un om obișnuit într-un lucrător de minuni înaintea oamenilor. Din râvnă și din credință a ieșit Ilie înaintea lui Ahab vestindu-i acestuia seceta ce va urma. Prin credință și dragoste de Dumnezeu profetul Ilie are puterea de a închide cerul timp de trei ani și șase luni. „Și s-a sculat prorocul Ilie ca focul și cuvântul lui ca făclia ardea“, descrie Iisus Sirah (48, 1) această lucrare plină de zel a lui Ilie. Scriptura nu îi atribuie profetului Ilie puteri extraordinare, deosebite, ci îl raportează mereu la Dumnezeu, la relația lui cu divinitatea: „Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă și nu a plouat trei ani și șase luni. Și iarăși s-a rugat și cerul a dat ploaie și pământul a odrăslit roada sa“ (Iacov 5, 17-18).
(Sursa: Ziarul Lumina)