Sfântul Pantelimon, doctorul fără de arginți, s-a născut în provincia romană Nicomidia în timpul împăratului păgân Maximian. A fost încredințat spre ucenicie medicului de renume Eufrosin. În scurt timp, împăratul Maximian l-a remarcat, luându-l la palat ca medic particular. L-a cunoscut pe bătrânul Ermolae, care l-a învățat că doar Hristos înseamnă vindecare. După ce s-a botezat creștin, Pantelimon a început să vindece de boli grave în numele lui Hristos. A fost decapitat din ordinul împăratului. Părticele din moaștele sale se găsesc în mai multe biserici din întreaga lume. Mai multe lăcașe de cult, cabinete și asociații medicale sunt puse sub ocrotirea Sf. Pantelimon. Nicomidia din Bitinia (provincie romană din Asia Mică) se numea orașul în care Sfântul Pantelimon a venit pe lume, în anul 284. La naștere a primit nume de păgân, Pantoleon – „cu totul leu, voinic“. Aceasta pentru că tatăl său, Eustoghie, senator la curtea împăratului Maximian (286-305), se închina zeilor, asemenea împăratului și simpatizanților săi. În timpul în care creștinii erau socotiți dușmani ai statului, erau persecutați, batjocoriți și uciși, mama lui Pantoleon, Evula, îl iubea pe Hristos în taină, numindu-se creștină. Ea îi vorbea despre împlinirea sufletului și despre tainele credinței în nemurire. N-au trecut mulți ani de la nașterea sa și tocmai atunci când copilul avea cel mai mult nevoie de ocrotirea mamei, aceasta a plecat la Domnul. Tatăl a dat copilul la școlile păgâne ale timpului. A terminat cu succes Școala de Medicină la Nicomidia, fiind apoi încredințat spre ucenicie în seama medicului de renume Eufrosin.
Întrucât în scurt timp, tânărul Pantoleon ajunsese la o cunoaștere desăvârșită a artei medicale, împăratul Maximian l-a remarcat, luându-l la palat ca medic particular. Datorită statorniciei cu care își îndeplinea misiunea pentru care fusese ales, tânărul medic, inteligent, frumos la trup și la suflet, ajunsese să fie cunoscut până la Roma.
Prima minune
Trecând în fiecare zi prin fața casei în care era ascuns Sfântul Ermolae, preot la biserica din Nicomidia, acesta din urmă îi ghici lui Pantoleon calitatea înaltă a sufletului. Astfel că îl invită odată să intre la el. Începu apoi să-l învețe că numai Hristos, singurul doctor adevărat, a venit sa ne aducă mântuire, fără leacuri și fără ca să ceară plată. Aceste cuvinte au aprins în inima tânărului un dor mare de credință. Începu astfel să-l viziteze regulat pe Sfântul Ermolae, care îl ajută să înțeleagă tainele credinței în Hristos.
Într-o zi, pe când se întorcea de la Eufrosin, Pantoleon găsi pe drum un copil mort, după ce fusese mușcat de o năpârcă. Socotind că venise momentul să probeze adevărul promisiunilor lui Ermolae, el chemă în ajutor numele lui Hristos și îndată copilul se ridică, iar năpârca muri. Cu bucurie a alergat la călăuza sa, Sfântul Ermolae, cerând să primească, fără întârziere, Sfântul Botez.
Credința, răsplată pentru servicii medicale
A rămas lângă bătrânul părinte, gustând din învățăturile acestuia, iar acasă s-a întors abia în a opta zi. A mințit pe tatăl său, neliniștit din pricina absenței de acasă, că a fost reținut la palat de vindecarea unui om de pe lângă împărat. Păstra încă secretă convertirea lui, dar dovedea o deosebită preocupare în a-l convinge pe tatăl său că închinarea la idoli este zadarnică.
Odată a fost adus la senator un orb care se tânguia lui Pentoleon să-l vindece, întrucât până atunci își pierduse zadarnic toată averea pe la doctori. Crezând în Hristos, care sălășluia de-acum în el, tânărul îi spuse tatălui său uimit că, prin harul Stăpânului Său, avea să-l vindece pe orb. După ce făcu semnul crucii pe ochii orbului, rugându-se lui Hristos, bărbatul s-a vindecat pe loc. Și-a deschis, în plus, și ochii sufletului, înțelegând că Hristos îl vindecase. Și îndată a cerut și el să fie botezat de Ermolae în numele lui Hristos. Odată cu acestea, Pantoleon a împărțit toată averea săracilor, a eliberat sclavii, dedicându-se numai bolnavilor cărora nu le cerea nimic în schimb, decât să creadă în mântuire.