Ziua de 6 decembrie a fiecărui an marchează, în calendarul ortodox și cel catolic, una dintre cele mai importante sărbători din perioada de iarnă. Este vorba de prăznuirea Sfântului Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, cunoscut în tradiția populară sub numele de „Moș Niculae” sau ” Sân Nicoară”.
Potrivit tradiției bisericești, Sfântul Nicolae s-a născut în jurul anului 280, în Patara (Asia Mică), din părinți creștini, bogați. A fost crescut de unchiul său Nicolae, episcop în Mira. Încă de tânăr și-a simțit vocația monahală. La moartea unchiului său, a fost ales episcop și și-a dus mai departe traiul său simplu de călugăr. A fost blând și milostiv. Una dintre cele mai celebre fapte ale sale este legată de fetele pe care le-a ajutat în miez de noapte salvându-le de la prostituție. Istoria consemnează că i s-a arătat în vis împăratul Constantin cel Mare, cerându-i să nu osândească la moarte trei nevinovați, iar în ziua execuției s-a urcat pe eșafod și, cu autoritatea de care se bucura în cetate, a amânat execuția. De fapt, sărbătoarea de pe 6 decembrie pomenește tocmai această întâmplare.
Palma Sfântului Nicolae
A participat în calitate de episcop la primul sinod ecumenic ținut la Niceea în anul 325. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. La acest sinod, Sfântul Nicolae este recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. „Atât de puternic a argumentat Nicolae și atât de încăpățânat a fost Arie, încât, îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, viitorul sfânt i-a dat ereticului o palmă în cadrul sinodului. De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în 6 decembrie, celor neascultători să li se dea o joardă în semn de avertisment”, a spus părintele Mihai Chira, paroh ortodox Vișeu de Sus. Sfântul Nicolae a trecut la cele veșnice în anul 340. Din 1087, moaștele lui se găsesc în Catedrala din Bari (Italia). În secolul al XII-lea, călugărițele franceze, inspirate de fapta de milostenie a Sfântului Nicolae cu cele trei fete salvate de la prostituție, în ajunul prăznuirii lui au început să facă cadouri familiilor nevoiașe în ciorapi. Așa s-a născut „Moș Nicolae”. „Protestantismul l-a transformat pe Moș Nicolae în Moș Crăciun, scoțând sfinții din calendar. Nu au reușit să îl elimine și pe Nicolae și mai ales obiceiul de a face daruri. Au mutat ideea darului de Crăciun, încercând să îl disocieze de Sfântul Nicolae”, a explicat părintele Mihai Chira.
Sfântul Nicolae în tradiția populară
Sărbătoarea Sfântului Nicolae încheie sărbătorile anului nou tracic, care a avut mijlocul la 30 noiembrie, de ziua Sfântului Andrei. În Transilvania, acest sfânt este cunoscut sub numele de „Sân’ Nicoară”. În tradiția populară, Sfântul Nicolae are o serie de atribuții care nu sunt tocmai conforme cu cele ale unui sfânt. „Are datoria să păzească soarele, să nu cumva acesta să fugă spre miază-noapte și să nu mai apară ca să-i lumineze pe oameni”, a precizat Janeta Ciocan, etnolog, Baia Mare. Totodată, de Sân’ Nicoară, se pun la înflorit și crenguțe de pomi fructiferi, care la Anul Nou devin sorcovele cu care copiii umblă la urat.
„După Anul Nou, aceste crenguțe se țin tot anul pe peretele de răsărit al casei pentru a proteja locuința respectivă de rele”,
a explicat Janeta Ciocan.
În Maramureș, cel mai întâlnit obicei de Sfântul Nicolae este legat de gestul de a dărui copiilor sau celor sărăci cadouri. „Acest lucru provine de la faptul că, atunci când părinții acestui sfânt au murit, el și-a împărțit toată averea rămasă de la ei săracilor”, a conchis Janeta Ciocan.
(Ionuț HOROBA)
