Sfântul Nicolae, întruchiparea dărniciei lui Dumnezeu

Sfântul Ierarh Nicolae este un sfânt cinstit de toată creștinătatea. Cinstirea sa este uneori mai mare decât a unora dintre Apostoli. Personalitatea sa cumulează trei elemente principale: ascetismul sirian, noblețea romană și inteligența greacă. A strălucit prin bunătate și înțelepciune. Pentru multa sa bunătate a fost ales arhiereu, pentru dreapta credință a fost prins și întemnițat împreună cu alți creștini, primind de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Sfântul Nicolae a fost un mare teolog și un episcop pragmatic, intervenind în eparhia sa ori de câte ori era nevoie.
Viața Sfântului Nicolae este foarte puțin cunoscută. Nu există o biografie detaliată a vieții sale, întrucât mai toate elementele biografice au apărut târziu și nu au putut fi demonstrate. Sfântul Nicolae a trăit la sfârșitul secolului al III-lea, începutul secolului al IV-lea. Tradiția Bisericii consemnează că Sfântul Nicolae s-a născut într-o familie bogată în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi. Numele său, Nicolae, vine de la „nicao“ care înseamnă „a învinge“, „a birui“, și „laos“, care înseamnă „popor“. Astfel, Nicolae se traduce prin sintagma „învingător/biruitor de popor“.
Ales episcop în urma unei viziuni trimise de Dumnezeu
Încă din copilărie, Sfântul Nicolae a dat semne de comportament spiritual excepțional, iar în timpul tinereții s-a remarcat prin purtare aleasă, post, discernământ și viață duhovnicească intensă. A studiat la cele mai bune școli, unde s-a remarcat prin inteligența sa, iar în bisericile în care intra uimea pe toți prin blândețe și noblețe sufletească. Întrucât unchiul său era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la Mănăstirea Patara, unde a devenit preot.
După moartea părinților săi, Teofan și Nona, Nicolae a renunțat la toată averea pe care aceștia i-au lăsat-o. A împărțit-o săracilor și a plecat în pelerinaj în Țara Sfântă. Când s-a întors de la locurile sfinte, a mers la Mănăstirea Sionului, întemeiată de unchiul său. Îndemnat de Dumnezeu, s-a reîntors apoi în cetatea Mira, pentru a trăi între oameni. După moartea arhiepiscopului Mirei Lichiei – astăzi un mic sătuc sub un alt nume, în Turcia -, Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni. Tradiția spune că Dumnezeu s-a arătat în vis unui episcop bătrân, pe care l-a îndemnat să pună arhiepiscop pe primul bărbat care va intra a doua zi în biserică. Nicolae a refuzat la început această funcție, însă Mântuitorul i s-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia și îndemnându-l să primească noua demnitate.
Mare teolog și apărător al credinței creștine
Ca arhiepiscop, Sfântul Nicolae a avut o activitate deosebită. S-a îngrijit cu mare atenție de păstoriții săi, fiind tot timpul acolo unde era nevoie de el. A ajutat pe săraci, i-a primit pe cei păcătoși, a apărat credința de erezii și de persecutorii păgâni, el însuși fiind chinuit de soldații împăraților Dioclețian și Maximian, care au încercat să distrugă creștinismul și să reintroducă religiile păgâne. El a continuat să apere legea lui Hristos, mergând prin cetate și distrugând toate statuile zeilor la care se închinau păgânii.
În jurul anului 305 a fost întemnițat, dar atunci când pe tronul Imperiului Bizantin a urcat Constantin cel Mare (305-335), Sfântul Nicolae a fost eliberat, iar creștinii nu au mai fost persecutați. „Știm despre Sfântul Nicolae că este arhiereu și mare făcător de minuni. Și tot ceea ce știm despre el se găsește în Acatistul său. Este vorba de o expunere a minunilor pe care le-a săvârșit, de profilul său moral, pe care mai mult îl deducem decât îl știm, din cauză că sunt foarte puține, aproape inexistente, mențiunile documentare care să ateste cu exactitate elementele concrete din viața Sfântului Nicolae. A fost un om de o foarte mare cultură teologică, o autoritate în domeniu și un om cu un profil moral model. Din acest motiv, adesea este pus alături de apostoli“, ne explică pr. Dan Sandu, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iași și preot 2 la Biserica „Sfântul Nicolae“ – Domnesc.
Sfântul Nicolae este cel mai ecumenic sfânt – continuă părintele lector – pentru că ține de Biserica nedespărțită, adică Biserica Sinoadelor ecumenice, așa cum o numește PS Kallistos Ware. A fost un om a cărui autoritate era recunoscută în toată Biserica de la vremea respectivă. Este ecumenic și pentru că este un sfânt cinstit în toată creștinătatea. Chiar și în tradiția creștină, de tip protestant, de exemplu, unde s-a interzis cinstirea sfinților, Sfântul Nicolae a continuat să fie cinstit. El apare peste tot ca o figură proeminentă, care excelează în generozitate, în bunătate. Din acest motiv a și fost pus în legătură cu Crăciunul. Și tocmai de aceea se spune că sărbătorile de iarnă încep la Sfântul Nicolae, care este modelul uman al dărniciei lui Dumnezeu – Creatorul, care dă pe Fiul Său lumii la timpul potrivit, adică la Crăciun.
Pe lângă faptul că este un sfânt ecumenic, este și un mare teolog și apărător al credinței. Îndreptător al credinței, pentru că el a fost cel mai vehement apărător al învățăturii despre Mântuitorul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat, la Sinodul I Ecumenic.
Primul care a vorbit despre cinstirea Maicii Domnului în Biserică
Această adunare din anul 325, la care au participat 318 episcopi din toată lumea, a fost convocată la Niceea de Constantin cel Mare, pentru a combate erezia lui Arie. „Ce mă face să spun că era un mare teolog: era un om cu o cultură extraordinară și cu un profil moral desăvârșit. A fost unul dintre foarte puținii care au luat cuvântul la Sinodul I Ecumenic. Se spune despre Sfântul Nicolae că a condamnat erezia lui Arie, iar această condamnare a fost atât de vehementă, atât de convingătoare și el a fost atât de supărat de atitudinea lipsită de credință a lui Arie, încât l-ar fi pălmuit chiar pe acesta. Faptul că a apărat-o pe Maica Domnului ni-l arată pe Sfântul Nicolae ca teolog și ca cel care a vorbit pentru prima dată despre cinstirea Maicii Domnului în Biserică. Adică, a-L recunoaște pe Mântuitorul Iisus Hristos ca fiu al lui Dumnezeu întrupat presupune, implicit, a o recunoaște pe Maica Domnului ca Născătoare de Dumnezeu. Deci, nu putem rupe hristologia de mariologie“, precizează părintele Sandu.
Pe lângă faptul că a fost un mare teolog, adaugă acesta, Sfântul Nicolae a fost și un episcop adevărat, pentru că el știa tot ce se întâmplă în eparhia sa. Era un episcop foarte pragmatic, care intervenea ori de câte ori era nevoie, lucru care arată și vocația socială a Bisericii.
Santa Mana pentru credincioși
Nu se știe cu exactitate anul în care Sfântul Nicolae a plecat la Hristos, unele surse indicând anul 340, iar altele 350. Se știe doar data, respectiv cea la care astăzi îl cinstim pe Sfântul Nicolae, 6 decembrie. În anul 1087, moaștele sale, care rămăseseră în Mira Lichiei, au fost transferate la Bari, în Italia, de frica expansiunii musulmane. „Acolo este o criptă unde sunt îngropate moaștele Sfântului Nicolae. Din acest mormânt, săpat cam la doi metri sub pământ, pentru că au vrut să fie protejate de eventualele invazii sau profanări, se spune că izvorăște un lichid incolor, care se numește Mana sau Santa Mana. E ca un fel aghiazmă, un mir mai fluid. O dată pe an, episcopul locului face o slujbă și extrage cu o seringă această Santa Mana, pe care o amestecă cu apă, o binecuvântează și apoi o împarte credincioșilor“, continuă părintele Sandu. O parte din mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află în Biserica „Sf. Gheorghe“ Nou din București.
(Sursa: Ziarul Lumina)