Sfântul Mucenic Sabin (†303), bărbat slăvit, având dregătorie mare în cetatea sa, era din Hermopolis, Egipt. Pe vremea împărăției lui Dioclețian (284-305), tulburându-se tot Egiptul din pricina prigonirii creștinilor care erau uciși pentru credința lor în Hristos-Domnul, Sabin și-a lăsat casa, averea și prietenii săi și s-a retras într-un sat îndepărtat, viețuind în post și rugăciune. Slujitorii la idoli îl căutau neîncetat pe sfânt, și fiindcă nu îl găseau, erau foarte mâhniți. Dar s-a găsit un cerșetor, care primise milostenie de la Sabin, iar acela, pentru doi galbeni, le-a spus păgânilor unde este ascuns sfântul. Închinătorii la idoli au înconjurat casa unde era fericitul împreună cu alți șase creștini, și intrând peste ei i-au legat în lanțuri, iar pe Sabin l-au dus în fața dregătorului Arian. Pentru că nu a vrut să jertfească idolilor, l-au chinuit cumplit, cu unghii de fier zgâriindu-l și cu foc arzându-l, iar mai pe urmă l-au înecat într-un râu. Astfel și-a sfârșit nevoința muceniciei și la Hristos s-a dus, ca să-și ia cununa biruinței.
(Ziarul Lumina)






