Sfântul Longhin a trăit pe vremea împăratului Tiberiu (14-37), era din părțile Capadociei și slujea ca ostaș pe vremea când în Palestina cârmuia Ponțiu Pilat. A luat parte la Sfintele Pătimiri ale Mântuitorului și el este acela care L-a împuns pe Iisus cu sulița în coastă. A păzit Mormântul Domnului până la Înviere, deci fiind martor la minunile ce s-au săvârșit atunci, s-a luminat la inimă și a crezut în Hristos Domnul împreună cu alți doi ostași din ceata sa. Lăsând slujirea ostășească a plecat în Capadocia unde propovăduia ca un apostol Învierea lui Hristos. Tradiția spune că Pilat, înștiințându-l pe Tiberiu că Longhin a părăsit dregătoria sa, a trimis ostași care i-au tăiat capul sfântului. Ducând la Ierusalim capul lui Longhin, Pilat l-a aruncat la gunoi, afară din cetate. După mulți ani, capul a fost descoperit prin minune dumnezeiască de o femeie oarbă care scoțându-l din pământ și-a recăpătat vederea.
(Ziarul Lumina)