Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron

Sfântul Mare Mucenic Teodor (†304) a trăit în timpul împăratului Dioclețian (284-305) și era din Mitropolia Amasiei, din cetatea Homialon. El a fost ostaș în ceata Tironilor (a Recruților) din legiunea condusă de generalul Vringa. Atunci când a venit poruncă ca toți soldații să jertfească idolilor, Teodor nu a intrat în templu. Judecat și îndemnat să jertfească, Teodor le-a răspuns: „Fiecare știe cui ostășește, iar eu ostășesc Stăpânului meu Hristos!” Și mărturisea că Hristos este Dumnezeu, iar zeii păgânilor sunt idoli fără de suflet și cioplituri de mâini omenești. Pentru multa dragoste pe care ostașii o aveau față de Teodor, Vringa l-a lăsat câteva zile să se hotărască. În acest timp, Teodor s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea răbdare, iar ca să arate neputința zeilor, a dat foc noaptea templului păgân. Pentru aceasta, din porunca dregătorului Puplie a fost supus la chinuri cumplite. L-au bătut cu vergi, l-au întins pe roată și i-au strujit tot trupul cu unghii de fier. Însă, de fiecare dată, el rămânea nevătămat, mărturisind cu bucurie: „Cu Hristos al meu am fost, sunt și voi fi!” Atunci, dregătorul, plin de mânie, a poruncit ca Sfântul Teodor să fie aruncat într-un cuptor cu foc. Și, intrând în mijlocul văpăii, Sfântul Teodor Tiron și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
(Pr. Ștefan Sfarghie , Ziarul Lumina)