Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon

Sfântul Pantelimon a trăit în cetatea Nicomidia, din Asia Mică, pe timpul împăratului Maximian (286-305). Tatăl său era senatorul păgân Eustorgiu, iar mama sa era creștină și se numea Euvula. Ei l-au numit pe copilul lor Pantoleon, care se tâlcuiește „cu totul leu”. De tânăr a învățat filosofia și meșteșugul doctoricesc. De la bătrânul preot Ermolae, tânărul Pantoleon a învățat tainele credinței și a înțeles puterea de vindecare a lui Hristos. Plecând într-o zi de la Ermolae, Pantoleon a găsit pe drum un copil care tocmai murise, mușcat de o viperă, și, rugându-se Mântuitorului, îndată copilul a înviat. Uimit de puterea lui Hristos, Pantoleon s-a întors la Ermolae, a primit botezul și s-a împărtășit cu Sfintele Taine. Auzind acestea, împăratul a poruncit să fie adus la judecată. Pentru că sfântul n-a încetat să-L mărturisească pe Iisus Hristos, l-a chinuit cumplit, apoi l-a osândit la moarte prin tăierea capului cu sabia. Înainte de a fi martirizat, a auzit glas din ceruri care i-a schimbat numele în Pantelimon, adică „cel cu totul milostiv”. Atunci, mucenicul a întins de bunăvoie gâtul spre sabie și i s-a tăiat capul în ziua de 27 iulie.
(Ziarul Lumina)