Astăzi se face pomenirea Sfântului Ioan Scărarul, care a fost monah la Mănăstirea Sinai și apoi a petrecut în singurătate. Se hrănea cu toate acele lucruri care sunt îngăduite, dar gusta numai câte puțin și niciodată nu se sătura, frângând cu multă înțelepciune orice fel de mândrie care îi răsărea în suflet. Nu se deda somnului decât în măsura în care privegherea prea îndelungată să nu-i afecteze starea minții lui. Calea vieții lui era rugăciunea cea neîncetată și dragostea cea neasemănată față de Dumnezeu. Pe când se afla odată în chilia lui și un ucenic al lui dormea într-un loc îndepărtat, sub o stâncă mare, care era gata să cadă și să-l zdrobească, cunoscând acest lucru prin Duhul Sfânt, a smuls pe ucenicul lui din primejdia care-l pândea, arătându-i-se în somn și făcându-l să se ridice din locul acela. Ajungând pe culmea virtuților a părăsit apoi viața aceasta trecătoare, mutându-se la viața cea veșnică, după ce mai înainte a alcătuit cartea plină de cuvinte duhovnicești, care se numește „Scara”.
(M. Nedelcu)