Sfântul Ilie, om al rugăciunii

Pe 20 iulie, îl prăznuim pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul. Deși suntem obișnuiți să îl privim pe Sfântul Ilie ca pe un om aspru, care face dreptate, să nu uităm că el este un om al rugăciunii și să îi urmăm exemplul în aceste zile în care atâția oameni din România au nevoie de rugăciune și ajutor.
Sfântul Ilie a trăit pe vremea împăratului Ahab și a soției sale, Izabela. Pentru păcatele cele multe săvârșite de rege (care se închina la idoli) și popor, Dumnezeu a trimis secetă mare, vestită lor de Profetul Ilie. Pe timpul secetei, Dumnezeu l-a ocrotit pe profetul Său departe de ochii tuturor, lângă un pârâu, pe Muntele Carmel. Aici, în chip minunat, trimiși de Dumnezeu, corbii i-au adus de mâncare, iar apă a avut din pârâu. După ce a secat pârâul, Dumnezeu l-a trimis pe Sfântul Ilie în casa unei văduve foarte sărace. Când i-a cerut ceva de mâncare, femeia, milostivă, i-a pregătit niște turte din ultimele ei provizii: o mână de făină și un pic de ulei.
Când fiul văduvei a murit, Sfântul Ilie s-a rugat lui Dumnezeu și copilul a înviat.
La sfârșitul vieții, printr-o minune, Dumnezeu l-a ridicat pe Sfântul Ilie cu trupul la cer, într-un car de foc, sub ochii uimiți ai ucenicului său, Elisei.
În icoane, cel mai adesea, Sfântul Ilie este reprezentat fie la intrarea peșterii sale, însoțit de corbul trimis să îl hrănească, fie în carul de foc cu care a fost răpit la cer, cu Elisei, ca martor și urmaș al său.
(Sursa: Ziarul Lumina)