Sfântul Ilie, mânuitorul fulgerelor

Sfântul Ilie Tesviteanul este sărbătorit, în calendarul ortodox, pe data de 20 iulie. El a fost un mare prooroc al poporului iudeu. Într-o vreme când iudeii se închinau idolilor și zeilor străini, pe vremea împăratului Ahab, Sfântul Ilie a ascultat numai de glasul și poruncile lui Dumnezeu. Spune legenda că, atunci când s-a născut Sfântul Ilie, tatăl său a văzut îngerii hrănindu-l cu pară de foc; așa a aflat că fiul său va fi prooroc.
Sfântul Ilie I-a fost Domnului un smerit slujitor și Dumnezeu a făcut mari minuni prin el: a legat ploile; a înmulțit făina și untdelemnul văduvei care l-a adăpostit în vreme de secetă; l-a înviat pe fiul văduvei; l-a păzit pe Ilie de toate primejdiile, trimițându-i hrană prin corbi, dându-i adăpost, aprinzându-i focul jertfei în fața preoților lui Baal și a regelui necredincios, toate pentru ca poporul iudeu să se întoarcă la credință. Iar la sfârșitul vieții, Dumnezeu l-a ridicat pe Sfântul Ilie la cer într-un car de foc.
Răzbunarea proorocului
Viața Sfântului Ilie, pe care o aflau din slujbe și cărțile de cult, i-a impresionat puternic pe oamenii simpli care trăiau odinioară la sat. Și, pentru că ziua Sfântului Ilie cade în mijlocul verii, când furtunile puternice pun în pericol recoltele, iar fulgerele pot aprinde casele sau clăile de grâu, oamenii au văzut, în sfântul ridicat la cer într-un car de foc, pe cel care stăpânește fulgerele și ploile.
Dar imaginația populară a plăsmuit un personaj mai pe înțelesul tuturor, cu păcate, dar și cu râvnă multă pentru cele sfinte. Legendele spun că Sfântul Ilie a fost un om de treabă, gospodar, dar cu o fire foarte iute; era pripit și se mânia ușor și, din această cauză, necuratul l-a înșelat, făcându-l să-și omoare părinții veniți în vizită. Atunci Sfântul Ilie s-a dus la Dumnezeu, și-a cerut iertare și L-a rugat să-i dea putere asupra dracilor. Dumnezeu i-a dat un car de foc cu care să umble prin cer și un bici de foc cu care fulgeră, ca să-i omoare pe diavoli. Așa că, zic oamenii, atunci când fulgeră și trăsnește, Sfântul Ilie a mai omorât un drac. Se zice că oamenii nu au voie să vadă carul ceresc al sfântului, de aceea se acoperă cerul cu nori. Tunetul este zgomotul pe care îl face carul sfântului atunci când merge prin cer. Roțile carului au zimți și, mergând, sparg cerul, lăsând să curgă ploaia, iar oamenii își fac cruce pe vreme de furtună sau aprind tămâie în casă, ca nu cumva vreun necurat să se ascundă prin preajmă și să fie fulgerați și ei.
Cică, la început, Sfântul Ilie, cum este aprig la fire, fulgera atât de tare, încât cerul se despica, munții se cutremurau, pământul trosnea, chiar și scaunul lui Dumnezeu din cer se mișca, iar pe necurați i-a urmărit cu atâta înverșunare, încât mai rămăseseră tare puțini pe lume. Ba unii spun că aceștia s-au dus la Dumnezeu și I s-au jeluit că Ilie îi omoară pe toți și atunci de unde o să știe Domnul care oameni sunt buni și care răi, dacă nu sunt ei, să-i ispitească? Așa că Domnul i-a luat Sfântului puterea dintr-o mână și dintr-un picior. De atunci, tună și fulgeră mai încet.
Cum țineau sătenii sărbătoarea
De ziua Sfântului Ilie, oamenii nu lucrau, ca să nu cadă grindina; nu mâncau mere, ca să nu aibă grindina boabele cât merele; tot în această zi, cei care aveau albine scoteau mierea din stupi, iar femeile mergeau la biserică și dădeau pomană pentru morți din roadele gospodăriei, mere, covrigi, miere și lumânări.
Fenomenele meteorologice de vară
NORII: Soarele încălzește apa și o transformă în vapori; vaporii de apă se adună în atmosferă; acolo, în straturile mai reci de aer, se condensează și se transformă în picături de apă. Norii sunt alcătuiți din milioane de picături de apă; dacă aerul este prea rece, picăturile de apă îngheață, transformându-se în fulgi, ace de gheață sau boabe mai mari de gheață, numite grindină.
TUNETUL: La producerea fulgerului, din cauza căldurii mari, aerul se dilată brusc, ca la o explozie. Atunci se produce un zgomot puternic. Acesta este tunetul. Tunetul se produce simultan cu fulgerul, dar noi îl auzim cu câteva secunde mai târziu decât vedem fulgerul, pentru că viteza cu care sunetul se îndreaptă spre noi este mult mai mică decât viteza cu care ajunge lumina fulgerului către ochii noștri. De aceea, cu cât fulgerul se produce mai sus, cu atât auzim tunetul mai târziu.
FULGERUL: Dacă a fost foarte cald și umed, aerul se ridică cu viteză mare. Atunci se formează norii de furtună. Picăturile de apă și cristalele de gheață se ciocnesc între ele, încărcându-se cu sarcină electrică. Când se descarcă sarcinile electrice, se produce o lumină foarte puternică și o căldură foarte mare. Acesta este fulgerul. Fulgerele au forme diferite: unele seamănă cu niște ramuri de copac, cu multe rămurele mici, altele au o formă globulară. Fulgerele sunt foarte, foarte lungi; se întind pe o distanță de 1-2 kilometri, dar, pentru că sunt foarte departe de noi, le vedem mici.
TRĂSNETUL: Când descărcarea sarcinilor electrice este foarte mare, a avut loc un trăsnet. Trăsnetul poate avea loc în nor sau pe un copac, o clădire înaltă, pe pământ sau prin paratrăsnete. Paratrăsnetul a fost inventat tocmai pentru a feri clădirile înalte de trăsnete. Copacii loviți de trăsnet mor, deoarece sunt arși de căldura foarte mare a fulgerului, iar lemnul lor se usucă.
(Ziarul Lumina)