Sfântul Ierarh Varlaam, ctitor al limbii române

Arhiereu prealuminat al Bisericii lui Hristos, condei ce a scris cuvinte dătătoare de înțelepciune și ctitor al limbii române, Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei (1632-1653), ne-a lăsat ca moștenire duhovnicească părinteștile sale învățături și lucrări de căpătâi ale neamului românesc. Dintre toate operele sale, cea care s-a remarcat în mod deosebit este lucrarea intitulată „Cazania” sau „Carte românească de învățătură la duminicile de peste an, la praznice împărătești și la sfinți mari” (1643), prima carte în limba română tipărită în Moldova.
Pentru râvna sa în apărarea dreptei credințe ortodoxe, pentru viața lui sfântă, dar și pentru lumina spirituală pe care a oferit-o poporului român dreptcredincios, Biserica Ortodoxă Română îl cinstește astăzi, 30 august, în mod deosebit, pe Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei. Întrunit în zilele de 12 și 13 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii noastre, la propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, a hotărât ca învățatul Mitropolit Varlaam să fie trecut în rândul sfinților din calendar.
Stâlp al Ortodoxiei
Sfântul Mitropolit Varlaam a întreprins mai multe activități deosebite în timpul păstoririi sale, însă printre cele mai importante se numără acelea îndreptate spre întărirea, îndreptarea și apărarea dreptei credințe. Nevoit să conducă poporul pe calea mântuirii într-o perioadă tulbure, de stăpânire otomană, dar și sub mari presiuni prozelitiste venite din partea catolicismului și a calvinismului, Mitropolitul Varlaam a fost în prima jumătate a secolului al 17-lea un adevărat „stâlp al Ortodoxiei”. În vremurile acelea, Biserica Romano-Catolică desfășura o propagandă uniatistă agresivă, din Egipt și până la Marea Baltică, mai ales după succesul iezuiților care îi atrăseseră la uniație pe rutenii ortodocși supuși Coroanei polone (Unirea de la Brest-Litovsk din 1596). De asemenea, calvinismul și-a intensificat activitatea prozelitistă printre ortodocși în Transilvania, presiunile de convertire a românilor la calvinism atingând cote maxime. În aceste vremuri deosebit de grele pentru români, Mitropolitul Varlaam a fost sădit de Dumnezeu în pământul Ortodoxiei românești ca un adevărat luminător al celor de un neam cu el. Sprijinit de Sfântul Petru Movilă, Mitropolitul Kievului († 1647), Mitropolitul Varlaam a înființat prima tipografie românească în Moldova, în anul 1640, pe care a așezat-o la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași.
A organizat Sinodul de la Iași în 1642
Plecat la Târgoviște să împace doi frați domnitori care se certaseră, pe Vasile Lupu și Matei Basarab, Mitropolitul Varlaam a descoperit în casa lui Udriște Năsturel, cumnatul lui Matei Basarab, „Catehismul calvinesc” de la Prisaca din 1640. La întoarcerea acasă, a alcătuit „Răspunsul împotriva Catehismului calvinesc”, publicat la Iași în 1645. Pentru publicarea acestei lucrări, Sfântul Ierarh Varlaam a convocat un Sinod Săborului a doao țări în anul 1642, la care au participat vlădici din cele două state românești. În cadrul sinodului, însuși Mitropolitul Varlaam a cercetat, îndreptat și aprobat „Mărturisirea de credință” alcătuită de Mitropolitul Petru Movilă al Kievului în 1638. Prin această mărturisire se punea la îndemîna clerului și a credincioșilor ortodocși o călăuză în lupta lor împotriva rătăcirilor eretice. „Răspunsul împotriva Catehismului calvinesc” ne demonstrează că Mitropolitul Varlaam a fost un teolog de seamă al vremii sale.
Cazania lui Varlaam
Cazania de la 1643, lucrarea cea mai cunoscută a Mitropolitului Varlaam al Moldovei, este un monument al literaturii românești de apărare a Ortodoxiei, fiind prima tipăritură în limba română. În 1564 și 1581 apăruseră în Transilvania două „Cazanii” calvine, adevărate instrumente de prozelitism prin care se încerca implementarea învățăturii calvine în rândul românilor ortodocși. Pentru apărarea dreptei credințe, dar și pentru apărarea unității de neam din cele două provincii istorice, Sfântul Ierarh Varlaam a tipărit lucrarea „Carte românească de învățătură la duminicile de peste an, la praznice împărătești și la sfinți mari” sau „Cazania” ortodoxă. Avea 506 file, adică 1012 pagini, format mare, ilustrat cu gravuri în lemn ce redau scene biblice, chipuri de sfinți, frontispicii și inițiale înflorate. Cartea avea două părți mari: prima cuprindea 54 de cazanii la duminicile de peste an, iar partea a doua cuprindea 21 de cazanii la sărbătorile împărătești și la sfinți. „Cazania” a fost tipărită la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, cu litere slavone, astăzi păstrându-se un exemplar restaurat care face parte din colecția de carte rară a Muzeului Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”. Ca un păstor bun și harnic, Mitropolitul a mai tipărit la Iași „Cele șapte Taine”, „Pravila”, „Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu” și altele.
Mare cinstitor al Sfintei Cuvioase Parascheva
În anul 1641, Mitropolitul Varlaam a mers până la Galați unde a întâmpinat moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, odoare pe care le-a adus la Iași. Sfântul Ierarh a arătat o deosebită cinstire și o adâncă evlavie față de Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Pe frontispiciul de pe Cazania din 1643 a imprimat icoana Sfintei Parascheva alături de icoana Sfântului Ioan cel Nou. Acest lucru ne dovedește faptul că acești sfinți erau ocrotitori ai Moldovei încă din timpul păstoririi marelui Mitropolit Varlaam.
Mormântul său se află la Mănăstirea Secu
După ce domnitorul Vasile Lupu a pierdut scaunul domnesc în anul 1653, Mitropolitul Varlaam, dornic de liniște și de rugăciune, s-a retras la mănăstirea sa de metanie, Secu. Ca un adevărat monah, își făcuse încă din anul 1641 piatra de mormânt. A dorit ca după moartea sa să fie așezat nu în biserica mănăstirii, ci chiar în zidul de miazăzi al acesteia, pentru a nu stânjeni pe credincioșii veniți la sfintele slujbe și pentru a nu împiedica procesiunea din Vinerea Mare sau mulțimea strânsă în noaptea de Înviere. După stabilirea sa la Mănăstirea Secu, Mitropolitul Varlaam a mai trăit patru ani în smerenie, în rugăciune și în viețuire sfântă, mutându-se la sfintele locașuri către sfârșitul anului 1657. Prin realizările sale, prin lupta sa pentru păstrarea dreptei credințe ortodoxe și prin viața sa sfântă și smerită, Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, a devenit în eternitate piatră de temelie a bisericii de zid de la Mănăstirea Secu, dar și nestemată a Bisericii triumfătoare.
În ziua pomenirii sale, ne rugăm Sfântului Ierarh Varlaam cântându-i troparul: „Vrednic slujitor al lui Hristos și înțelept apărător al dreptei credințe, mare cinstitor al Sfintei Cuvioase Parascheva și credincios luminător al neamului românesc, Sfinte Ierarhe Varlaam, roagă pe Hristos Dumnezeu să ocrotească și să mântuiască sufletele noastre”.
(Ziarul Lumina)