Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului; Sfântul Sfințit Mucenic Pionie, preotul din Smirna

Sfântul Sofronie, născut în anul 550, în Damasc (Siria), a fost profesor de retorică, însă cunoștea foarte bine și Sfânta Scriptură. Sofronie a stat 20 de ani la Mănăstirea lui Teodosie din Ierusalim sub ascultarea Sfântului Ioan Moscu. De aici, a plecat la Mănăstirea Sfântului Sava de lângă Iordan. Ca patriarh al Ierusalimului, ales în anul 634, a alcătuit o Antologie cu 600 de texte din Părinții Bisericii în care a condamnat erezia monotelistă. A plecat la Domnul în anul 638, la puțin timp după cucerirea Ierusalimului de către arabi, dar nu înainte de a negocia cu Omar I recunoașterea libertăților civile și religioase ale creștinilor și evreilor în schimbul plătirii unui tribut. De la Sfântul Sofronie au rămas numeroase texte liturgice, omilii, texte teologice, hagiografice și poetice și rugăciuni, cum ar fi rugăciunea de la Sfințirea cea mare a apei, de la Bobotează, și „Viața Sfintei Maria Egipteanca“.
(diac. George ANICULOAIE)