Sfântul Ierarh Nifon era originar din Moreea (Grecia) și s-a călugărit de tânăr la Mănăstirea „Sfântul Pantelimon” din Muntele Athos. După ce a trecut pe la mai multe mănăstiri, schituri, peșteri și chilii pustnicești, printre care și Marea Lavră, Sfântul Nifon s-a stabilit la Mănăstirea Dionisiu. Datorită vieții sale a fost ales Mitropolit al Tesalonicului și apoi, în 1486, Patriarh al Constantinopolului. Turcii l-au supus la numeroase abuzuri, fiind depus din scaun de două ori. Domnitorul Radu cel Mare (1495-1508) l-a adus pe Sfântul Nifon în anul 1504 în Țara Românească, cu scopul de a reorganiza Biserica Ortodoxă de aici. Neînțelegându-se cu domnitorul român, Sfântul Nifon a plecat din nou la Muntele Athos, la Mănăstirea Vatoped și apoi s-a retras în smerenie și sărăcie la Dionisiu. A plecat la Domnul, ca și domnitorul Radu cel Mare, în anul 1508. Sfântul Ierarh Nifon a fost canonizat în anul 1517, în timpul domniei Sfântului Domnitor Neagoe Basarab. (Ziarul Lumina)