Sfântul Iacob (sec. 7) a trăit pe vremea împăratului Constantin al 5-lea Copronim (741-775) și a îmbrățișat viața monahală de tânăr, înfrânându-se cu postiri, cu privegheri și cu alte aspre nevoințe. Se îndeletnicea cu scrierea dumnezeieștilor cărți, mai întâi luminându-și mintea cu rugăciunea cea din inimă. S-a învrednicit de treapta episcopiei și a suferit mult pe vremea prigoanei împăratului Constantin Copronim, cerându-i-se să lepede cinstirea sfintelor icoane. Nevrând să spună faptul că sfintele icoane sunt idoli, a îndurat multe chinuri, izgoniri, întemnițări, foame și sete și multe strâmtorări, dar nimic nu a slăbit tăria dreptei lui credințe. Și așa, întru acele cumplite chinuri și-a dat fericitul Iacob sufletul său în mâinile Domnului.
(Sursa: Ziarul Lumina)






