Sfântul Grigorie Decapolitul, apărător al icoanelor sfinte

Sfântul Grigorie Decapolitul era de loc din Isauria – Asia Mică, grec de neam, născut în secolul al VIII-lea. Din tinerețe, renunțând la căsătorie, s-a dus la mănăstire și a ajuns călugăr desăvârșit. Apoi, pe vremea iconoclasmului, a mărturisit despre sfintele icoane în multe cetăți:
Bizanț, Isauria, Roma și Tesalonic.
La bătrânețe s-a urcat singur pe Muntele Olimpului și a sihăstrit acolo în mari și grele nevoințe, în ispite și lupte de la diavoli. Apoi, îmbolnăvindu-se de hidropică, a coborât din munte și s-a săvârșit la Constantinopol, în secolul al IX-lea. Cuviosul Grigorie, zis și Decapolitul, a fost preot, mare pustnic și nebiruit apărător al sfintelor icoane. Oricând era gata să-și dea și viața pentru ele.
Moaștele Sfântului, aduse la Mănăstirea Bistrița
Pentru sfințenia vieții lui, l-a proslăvit Dumnezeu cu neputrezirea trupului și cu darul facerii de minuni, atât în viață, cât și după mutarea sa.
Auzind de aceste sfinte moaște, boierii Craiovești, Barbu, Pârvu, Danciu și Radu, ctitorii Mănăstirii Bistrița Olteană, au răscumpărat cu bani și au adus cu multă cheltuială sfintele moaște ale Cuviosului Grigorie, la ctitoria lor, în ultimul deceniu al secolului al XV-lea (1490).
Până astăzi se află făcător de minuni, precum și sfânta mănăstire de multe primejdii este ferită și pământul acesta multă folosință și ajutor are, și cine merge la sfântul cu smerenie și cu credință, află folos și tămăduire, atât trupește, cât și sufletește”.
Din anul 1490 până astăzi sfintele moaște se află nestrămutate de la Mănăstirea Bistrița.
Peștera Sfântului Grigorie
Datorită deselor atacuri și incursiuni ale ungurilor asupra Țării Românești, călugării din Mănăstirea Bistrița Olteană au săpat în secolul al XVI-lea o peșteră foarte ascunsă în stâncă, la un kilometru de mănăstire, unde ascundeau moaștele Sfântului Grigorie în vremuri de primejdie.
Cu timpul în această peșteră s-a făcut un mic paraclis pictat, de o rară frumusețe, numit Paraclisul Sfântului Grigorie. În vremuri de restriște, aici se ascundeau sfintele moaște, dimpreună cu călugării; iar în paraclis se făcea zilnic Liturghia și toată pravila. Ultimul călugăr care s-a nevoit singur în peștera Sfântului Grigorie a fost protosinghelul Varnava Lasconi, duhovnicul Mănăstirii Bistrița. A decedat în anul 1958.
Singura dată când s-a încercat strămutarea sfintelor moaște ale Cuviosului Grigorie Decapolitul de la Mănăstirea Bistrița Olteana, a fost în vara anului 1948. Membrii Sfântului Sinod au hotărât ca aceste sfinte moaște să fie strămutate la catedrala episcopală din Râmnicu Vâlcea. Dar credincioșii din satele Bistrița și Costești, care sunt foarte legați duhovnicește de Mănăstirea Bistrița și de moaștele Sfântului Grigorie, s-au opus.
In ziua când s-a pregătit procesiunea de transportare a sfintelor moaște spre Râmnicu Vâlcea, sătenii au ieșit foarte revoltați înaintea preoților. Femeile plângeau de-a lungul șoselei, iar altele s-au așezat în mijlocul drumului, iar bărbații erau hotărâți să întoarcă sfintele moaște înapoi.
Moaștele nu au fost strămutate
A fost o zi grea pentru toți! A fost o zi de doliu pentru credincioși, fiind amenințați să rămână fără moaștele Sfântului Grigorie, singura lor mângâiere în necazuri. Despre aceste lucruri însă nu s-a vorbit aproape nimic. Dar credincioșii nu uita! Ei trebuie crezuți, iertați și admirați. Că ei apără mai tare ca noi credința. Ei respectă și transmit tradiția, se roagă mai mult ca noi, se smeresc mai mult, suferă mai mult și plâng mai mult ca noi! De aceea au nevoie de părinți duhovnicești, de cuvinte blânde și de mângâiere, mai mult ca noi toți.
Strămutarea sfintelor moaște ale Sfântului Grigorie Decapolitul, din vara anului 1948, nu s-a mai făcut. De la marginea satului Bistrița s-au întors înapoi la ctitoria fericitului Barbu Craiovescu, unde au stat nestrămutate cinci sute de ani. Atunci și țăranii s-au întors la casele lor împreună cu femeile și copiii.
S-a făcut din nou liniște la Mănăstirea Bistrița. Dar după câțiva ani, călugărițele de aici au fost transferate la alte mănăstiri, soborul lor s-a risipit în toate părțile și Mănăstirea Bistrița a rămas goală. În chiliile maicilor au fost aduse câteva sute de copii săraci și reduși mintal, ca
să fie reeducați aici. Liturghia zilnică și pravila călugărească au încetat din anul 1960. Singure moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, uitate de cei mai mulți, stăteau de veghe permanent în biserică.
În prezent, după anii de tristă amintire pentru Biserica Ortodoxă Română, lucrurile s-au schimbat și la frumoasa mănăstire vâlceană, unde se află sfintele moaște ale Sfântului Grigorie Decapolitul, viața monahală a renăscut și aici, ca pretutindeni. Sute, mii de pelerini, din toate părțile, aleargă la sfintele moaște ale Sfântului Grigorie Decapolitul, dobândind sănătate și ajutor.
Dintre minunile Sfântului Grigorie Decapolitul
Moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul s-au arătat de la început făcătoare de minuni, mai ales vindecări de boli și izbăviri de grele cumpene și primejdii.
Bătrânii satelor, călugării și, în ultimii ani, călugărițele din partea locului, mărturisesc că aici veneau tot felul de bolnavi din împrejurimi și din alte regiuni ale țării și, după rugăciuni făcute la moaștele Sfântului Grigorie, se vindecau de suferințele lor.
Una din cele mai mari minuni săvârșite de Cuviosul Grigorie este faptul că, cu rugăciunile lui, sute de ani a fost cruțată Mănăstirea Bistrița Olteană de pustiire, de foc, de dărâmare, de tot felul de primejdii. Atât ea, cât și viețuitorii acestui sfânt lăcaș au fost păziți de marile nenorociri care au bântuit peste alte mănăstiri.
Apoi, cu rugăciunile Sfântului Grigorie, aici s-a dus o viață duhovnicească deosebită, de adevărați călugări și schimnici. Prezența moaștelor Sfântului Grigorie era permanent un ajutor, un îndemn și, în același timp, o obligație morală de trăire adevărată, după Sfânta Evanghelie, de sporire și creștere în Duhul Sfânt. Mănăstirea Bistrița a dat, de-a lungul celor cinci veacuri de existență, călugări cu viața sfântă, duhovnici
renumiți, stareți mari și ierarhi numeroși în trecutul Bisericii românești.
Moaște întregi și binemirositoare
Moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul sunt dintre cele mai vechi din țară, după cele de la Suceava, și sunt foarte cinstite de credincioși, mai ales de cei din zona subcarpatică. Iar pentru credința lor, ca și pentru petrecerea îngerească a Cuviosului Grigorie, aici se fac numeroase minuni.
Sfintele lui moaște sunt întregi și binemirositoare. Ele se află în racla de argint, în partea stângă a naosului, unde se fac zilnic rugăciuni de laudă și de cerere în cinstea Sfântului Grigorie, pentru mângâierea credincioșilor.
(Sursa: www.istocescu.flu.ro)