Cuviosul Părintele nostru Grighentie era de loc din cetatea Mediolanului (Milano de astăzi din Italia). Părinții lui se numeau Agapie și Teodota. Ca un pământ bun el a primit semințele cele dumnezeiești și a dat rod bun. De aceea, când s-a mărit s-a arătat ascultător și împlinitor al poruncilor lui Hristos. Cu voia lui Dumnezeu a fost hirotonit diacon și se supunea fericitul la post și la aspră viețuire. Și din ziua aceea, primind dumnezeiescul Duh, făcea semne și minuni. După aceea a venit iar în Mediolan.
Aici a găsit într-un loc retras de lume pe un bătrân preaînțelept. De la acesta a aflat tot ce i se va întâmpla în viitor. Aceleași lucruri, la care a mai adăugat și cele ce lipseau, i le-a spus mai târziu și marele Apostol Petru, care i s-a arătat față către față. Pe vremea aceea, pe când cârmuia împărăția romanilor Iustin, s-a întâmplat de a scris Elesvaan, împăratul etiopienilor, lui Proterie, patriarhul Alexandriei, cu rugămintea să-i trimită ca episcop un om desăvârșit. Patriarhul se mâhnea că nu știa unde să găsească un astfel de bărbat. Dar în zilele acelea, printr-o descoperire dumnezeiască, i s-a arătat patriarhului Fericitul Marcu și l-a arătat pe minunatul Grighentie, care, cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, venise nu de multă vreme în oraș și era găzduit de un creștin.
Patriarhul l-a luat cu multă bucurie, l-a hirotonit episcop și l-a trimis îndată în Etiopia, întărindu-l cu scrisori și cu tot ce se cuvine arhiereilor. Împăratul etiopienilor, încredințat din scrisori, l-a îmbrățișat și l-a primit ca pe un apostol și făcător de minuni. A mulțumit lui Dumnezeu și i-a dat Sfântului Grighentie toată puterea. Sfântul a purtat de grijă îndrumând poporul Etiopiei pentru o viată și credință în Hristos. Cu acest scop el a scos multe sfinte canoane și cărți de învățătură dreaptă. A întors foarte mulți evrei la dreapta credință la Hristos care locuiau în țara Omiritida. Într-un dialog și convorbiri cu ei i-a cerut să le arate pe Hristos într-un slavă. Dar ca să înțeleagă măreția și Slava Lui, Sf. Grighentie a rugat pe Domnul și s-a arătat Hristos la o mare întrunire a evreilor precum s-a arătat la cinci sute de frați (din 1 Corintieni 15.6). L-au văzut toți precum îl văzuse Sf. Apostol Pavel într-un slavă cu toată măreția Lui și au crezut.
În sfârșit Sf. Grighentie prin acestea și alte lucruri bune a făcut și a devenit o cerință pentru toți în Etiopia și poporul ei. Sfântul a hirotonit preoți și diaconi, a sfințit bisericile zidite de curând de împărat în Arabia fericită și a botezat pe mulți iudei, că mai înainte aproape tot poporul era iudeu. După aceasta a convins cu temeiuri din Scriptură și cu dovezi pe dascălii și mai-marii iudeilor Ervan, i-a uimit cu minunile lui și i-a adus pe toți la credința cea adevărată. A dat apoi poporului legi și a făcut tot ce este plăcut lui Dumnezeu. Păstorind dar bine turma sa și săvârșind multe minuni spre slava lui Dumnezeu, s-a odihnit cu pace în anul 552, după ce ajunsese la adânci bătrâneți și s-a făcut atâta adunare a preoților și a poporului care nu s-a mai întâmplat vreodată.
(Arhimandrit Grichentie Natu, Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” Suceava)





