Sfântul Cuvios Teodosie, începătorul vieții călugărești de obște din Palestina

Sfântul Cuvios Teodosie (†529) era din satul Mogarisos, din ținutul Capadociei. Părinții săi erau creștini și se numeau Proeresie și Evloghia. A fost crescut de ei cu bune obiceiuri și cu învățătură de carte. De tânăr, Teodosie a primit treapta de citeț al bisericii și era iscusit cititor al sfintelor cărți către popor. Auzind în inima sa chemarea dumnezeiască de a ieși din țara lui și de a urma pe Domnul, a îmbrățișat viața călugărească plecând la Ierusalim. În drum, s-a oprit în Antiohia, unde s-a întâlnit cu Sfântul Simeon Stâlpnicul, care l-a primit sus pe stâlpul său, strigându-l pe nume, fără a-l cunoaște mai înainte. Sfântul Simeon l-a binecuvântat pe Cuviosul Teodosie, prorocindu-i multe din cele ce aveau să i se întâmple. Ajuns la Ierusalim, se întreba mereu ce fel de viață călugărească se cuvenea să-și aleagă: cea singuratică a sihaștrilor sau viețuirea de obște, într-o comunitate de călugări? În cele din urmă s-a hotărât pentru viața de obște și a intrat sub ascultarea unui stareț Longhin, care i-a dat în grijă o biserică aflată pe drumul spre Betleem. Simțind că laudele încep să-i schimbe inima, Sfântul Teodosie s-a retras într-o peșteră din munte. La început a primit ucenici mai puțini, apoi pe toți cei care veneau la el. Cu toți acești ucenici, Sfântul Teodosie a zidit o mare mănăstire, aproape de Betleem, unde pentru prima dată în Palestina a rânduit toate după legile vieții de obște, de unde și faima lui de „întemeietorul vieții de obște”. Timp de 30 de ani, Sfântul Teodosie nu a mâncat pâine, ci doar ierburi și legume. Era apropiat duhovnicește de Sfântul Sava cel Sfințit și a fost învrednicit cu darul facerii de minuni. S-a mutat cu pace la Domnul în anul 529, la 11 ianuarie, la vârsta de 105 ani.
(Ziarul Lumina)