Sfântul Cuvios Ioan Scărarul

Sfântul Ioan Scărarul a trăit în a doua jumătate a secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea în ținutul Egiptului. La vârsta de 16 ani a intrat la vestita mănăstire din Sinai. Plin de râvnă pentru viața duhovnicească, el se nevoia aspru și, cu binecuvântare de la stareț, s-a retras în sihăstrie. La poalele Muntelui Sinai, Sfântul și-a ales o grotă în care a viețuit vreme de 40 de ani.
Viața sa îngerească era cunoscută celor din mănăstire care l-au ales stareț. Simțind că este voia lui Dumnezeu, Cuviosul a ieșit din grotă și le-a făcut pe plac călugărilor, devenind conducătorul mănăstirii. Dorul pentru pustiu l-a copleșit și nu după mult timp a coborât în căsuța sa dragă, care era o grotă strâmtă și întunecoasă. Nu după mult timp, Sfântul și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, cu nădejdea că ostenelile sale vor fi răsplătite de Bunul Dumnezeu.
Sfântul Ioan se numește Scărarul după opera sa de căpătâi „Scara”, cea mai cunoscută lucrare duhovnicească a Bisericii noastre, tradusă în mai toate limbile popoarelor ortodoxe. Împărțită în 30 de capitole, „Scara” prezintă virtuțile și păcatele. Vorbește despre viața monahală, rugăciune și nevoință duhovnicească. Fiecare virtute este o treaptă a scării. Scara duce la Cer și bucură sufletul evlavios în Împărăția Cerurilor.
Sfântul Ioan se mai numește și Sinaitul pentru că a trăit la Sinai, în Egipt. A trăit la mănăstirea unde aveau să ajungă prin minunea lui Dumnezeu și Moaștele Sfintei Mare Mucenițe Ecaterina. A fost copleșit de dragostea pentru Dumnezeu și s-a străduit să viețuiască cu sfințenie, având în minte tot timpul că la Sinai Dumnezeu a vorbit cu Moise și i s-a arătat într-un rug de foc.
Sfântul Cuvios Ioan Scărarul este sărbătorit de Biserica nostră în fiecare an la data de 30 martie și în Duminica a patra din Postul Sfintelor Paști.
(pr. prof. Justinian – Remus A. Cojocar)