Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul

Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul făcea parte dintr-un neam de seamă, dar părăsindu-și averile și țara și toată desfătarea lumească, a venit la Ierusalim pentru a se închina la Sfântul Mormânt al Mântuitorului Iisus Hristos, precum și tuturor Locurilor Sfinte ce se află în Țara Sfântă. Închinându-se deci și dobândind harul cel dintru acestea, s-a dus și a rămas la mănăstirea ce se zice Hozeva, de unde a primit și numele de Hozevitul. Deci, îmbrățișând viața monahală, s-a numărat împreună cu frații acelei mănăstiri. Sfântul Gheorghe era nebiruit în toate ostenelile sale, voind a urma Domnului Hristos, Celui ce pentru noi a murit cu trupul. Astfel, fericitul și-a omorât prin osteneli nenumărate patimile sale, încât îi uimea pe toți prin răbdarea sa. Ajungând la treapta nepătimirii și umplându-se de harul Duhului Sfânt, fiind un chip al virtuților, Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul și-a dat smeritul suflet în mâinile Domnului. Tot azi pomenim și pe Sfânta Cuvioasă Domnica (†474). Aceasta a trăit pe vremea lui Teodosie cel Mare (379-395), până în zilele împăraților Leon cel Mare și Zenon. Era din Cartagina și fiind încă păgână a mers la Constantinopol împreună cu alte patru fecioare și s-a înfățișat înaintea Arhiepiscopului Nectarie (381-397). Acesta, văzând că ea dorește să urmeze lui Hristos, a botezat-o, și astfel Sfânta Domnica a luat asupra sa viața și chipul călugăresc. Ajungând la adânci bătrâneți, cunoscându-și mai înainte sfârșitul, s-a mutat la cereștile locașuri.
(Ziarul Lumina)