Sfântul Cuvios David din Tesalonic

Sfântul David s-a născut și a crescut în cetatea Tesalonicului și prin curăția sa sufletească s-a arătat ca un înger în trup. Și-a părăsit prietenii și averea și a mers la Mănăstirea Cuculiaton, unde s-a făcut monah. A rămas acolo, nevoindu-se în post și rugăciune și păzind toată fapta bună, iubind mai ales înfrânarea și smerenia, ca unul ce socotea că traiul îmbelșugat aduce trândăvia sufletului, iar alergarea după laude întunecă și risipește faptele bune. Deci, trăind în înfrânare, post și rugăciune, admira cu deosebire viața Sfântului Simeon Stâlpnicul și răbdarea Sfântului Daniil Stâlpnicul. Așa a crescut în inima sa dorința de a se face următor acestor doi mari sfinți ai Bisercii. Drept aceea, făcându-și un cuib într-un migdal, s-a legat pe sine ca trei ani să nu se coboare de acolo. Din acel loc predica cuvântul lui Dumnezeu, alinându-i pe cei care veneau la el. După trei ani în care a îndurat arșița soarelui și gerul cumplit, s-a coborât de acolo într-o chilie făcută de ucenicii săi, fiind multora povățuitor. Trimis fiind de mitropolitul cetății sale, a mers la Constantinopol la împăratul Iustinian (527-565), pe care l-a impresionat prin înțelepciunea sa, dar mai ales pentru nepătimirea trupului său, căci luând în mână cărbuni aprinși și tămâind pe împărat, focul nu-i ardea mâna. S-a mutat în pace la Domnul în apropierea Tesalonicului.
(Ziarul Lumina)