Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul

Cuviosul Chiriac s-a născut în anul 448, pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450) și era din Corint. La vârsta de 18 ani s-a dus la Ierusalim și de aici la Mănăstirea Sfântului Eftimie cel Mare, unde s-a călugărit. Aici a arătat multă nevoință, petrecând 30 de ani în ascultările mănăstirii cu viață de obște. Apoi, la 70 de ani, s-a retras să se nevoiască în peștera Sfântului Hariton, ca pustnic. În acea vreme umbla prin Ierusalim eresul lui Origen. Sfântul Chiriac s-a luptat împotriva ereziei cu rugăciunea și cuvântul, îndurând multe osteneli, dar întorcând pe cei înșelați și întărind pe cei credincioși. La vârsta de 99 de ani, Cuviosul Chiriac s-a retras în munte, după liniște, pentru nouă ani. Avea un leu care îl apăra de tâlhari și animale sălbatice, dar care nu vătăma oamenii. Se spune că nu avea trupul schimonosit de bătrânețe, niciodată nu stătea degeaba, fie se ruga, fie lucra. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni. Avea 107 ani când a plecat la Domnul.
(Arhid. Ștefan Sfarghie)