Sfântul cu aripi de înger

Este foarte ușor de recunoscut. Apare în icoane îmbrăcat într-o haină simplă, verde. Are un chip aspru, iar părul negru, lung și răvășit, arată neîngrijit. Apoi, în mâini, ține o tipsie – o tavă de argint – pe care recunoaștem din nou capul său. Așa arată cel mai adesea reprezentat în iconografie Sfântul Ioan Botezătorul, singurul sfânt pictat cu aripi. Aripi îngerești. Despre acest sfânt scrie profetul Maleahi cu 400 ani înainte de nașterea Mântuitorului: „Iată trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, și el va pregăti calea Ta.” (Malh, 3,1). Va fi numit Ioan, Înaintemergătorul Domnului. Părinții săi l-au născut la bătrânețe. Zaharia era bătrân, iar soața sa, Elisabeta, înaintată în zilele ei. La puțin timp după naștere a rămas orfan. A fost îngrijit până pe la 10 ani de o rudenie a sa. A plecat apoi, copil fiind, în pustie, undeva la sud de Ierusalim. Aici va locui, trăind într-o peșteră, până la vârsta de 30 ani. În această retragere, în acest timp al depărtării de lume, și-a cultivat darurile extraordinare cu care a fost înzestrat de Dumnezeu și totodată și-a păstrat nevinovăția. A vorbit cu Dumnezeu și L-a contemplat. Aici a experimentat o viață spirituală foarte intensă. Sfântul Ioan Botezătorul va deveni prototipul pustnicilor de mai târziu, modelul de început. Misiunea pe care acest om, cu o viață asemenea unui înger, trebuia să o împlinească, era mult superioară celei a patriarhilor și profeților celor mai mari. Trebuia să pregătească venirea lui Dumnezeu printre oameni. Trebuia să-i pregătească pe oameni pentru a-L recunoaște și a-L primi pe Mântuitorul Iisus Hristos. Înfiera păcatele vremii
A început propovăduirea în deșertul Iudeii, de lângă râul Iordan, în apropiere de Ierihon. Propovăduia pocăința. Adesea spunea: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor.” Înfiera vehement păcatele vremii. Nu cruța viciul. Combătea ipocrizia fariseilor, hoția vameșilor, abuzurile și corupția soldaților, care nu întotdeauna se mulțumeau cu solda lor. Dar în aceste timpuri, în Iudeea, însuși regele trăia în imoralitate. Ce va face Sfântul Ioan? Cu puțin înainte de a ieși Sfântul Ioan la propovăduire, regele Irod Antipa, mergând spre Roma, în drum, poposește la casa fratelui său, Irod Filip. Aici, întâlnind pe cumnata sa, Irodiada, și aprinzându-se cu poftă spre ea, căci era frumoasă, îi propune să o ia cu el în Iudeea. Irodiada acceptă doar cu o condiție. Ca Irod să renunțe la soția sa. Dobândea astfel și cinstea de regină. Soția lui Irod Antipa nu era oarecine. Era fiica lui Aretas, regele arabilor. Auzind de cele plănuite, plecă singură la tatăl său iar Irod, cu Irodiana și cu fiica ei, Salomeea vin la Ierusalim. Sfidează legile lui Dumnezeu, dar disprețuiesc și legile umane ale timpului lor. Acest scandal va fi amendat foarte aspru de Sfântul Ioan Botezătorul. Nu a fost prea „diplomat”. Mustră fățiș familia regală pentru adulter și incest. Se știe că Irod îl cinstea pe Ioan ca pe un sfânt, dar totodată prezența sa îl neliniștea. Acesta îi vădea cu putere ilegalitatea morală în care se afla. Irod era așezat de-a curmezișul și în raport cu oamenii, și în raport cu Dumnezeu. Irodiada se temea de Sfântul Ioan, dar în plus îl și ura. Cu ură de moarte.
Mulți au preferat moartea minciunii
Predicile ferme ale Sfântului, unite cu sfințenia vieții, și cu semnele văzute ale unei mari misiuni, în numele lui Dumnezeu, i-au atras respectul iudeilor și i-au dat o mare autoritate. Mulți au început a-l privi ca pe Mesia, care, după prezicerile vechilor profeți și după o tradiție răspândită în Orient, trebuia să se arate în Iudeea pe timpul acela. Impresia pe care au lăsat-o cuvântările și viața lui au făcut pe iudei să trimită din Ierusalim preoți și leviți, să-l întrebe dacă nu cumva este el Hristos. Unii au spus că este Ilie sau altul dintre prooroci. Silit să spună cine este, se numește: „glasul celui ce strigă în pustie”. Și ce poate fi o lume fără Dumnezeu decât o pustie? Căci el nu se referă aici la pustia deșertului, ci la pustia lumii, care trăiește ca si cum Dumnezeu nu există.
Sfinții au spus adevărul cu prețul vieții lor. Proorocul Ilie, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Ioan Damaschinul, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava sau Sfântul Marcu al Efesului, nu au putut trăi decât arătând adevărul și condamnând minciuna. Și mulți au preferat moartea fizică minciunii.
Plătește cu prețul vieții
Pustia lumii fără Dumnezeu se revoltă și se ridică asupra Sfântului Ioan, prin Irodiada. La dorința acesteia, Irod îl arestează pe Sfântul Ioan și-l pune în temniță, în Cetatea Maherus, la frontiera cu Arabia. Aici, după un an de zile, a serbat Irod ziua nașterii sale. Aici a făcut ospăț nobilimii din Galileea. Dansul Salomeei și starea de beție a lui Irod și a companionilor lui arată cât de decadentă și de coruptă era curtea regelui. Știm mai departe ce se întâmplă. Știm că Irod, între legea lui Dumnezeu și jurământul făcut oamenilor, a călcat legea lui Dumnezeu, pentru a fi bine plăcut oamenilor. Aici, după un an de propovăduire și un an de temniță, a murit Înaintemergătorul Mântuitorului, pe care-L vestise și pe care-L botezase.
Sfântul Ioan plătește cu prețul vieții sale propovăduirea sfințeniei și a dreptății. Este greu de vorbit despre Sfântul Ioan Botezătorul. Viața lui aspră și foarte serioasă ne mustră până astăzi. Asta, dacă mai suntem cinstiți, măcar cu noi înșine.
Zi de post aspru
29 august este întotdeauna zi de post aspru. Biserica a rânduit aceasta pentru a arăta că lipsa de postire a lui Irod și a Irodiadei a dus la moartea dreptului. Postirea din această zi este un exercițiu al pocăinței și un exercițiu al aducerii aminte că neînfrânarea duce la moarte. Cu adevărat credincioși nu pot fi decât oamenii curajoși și deciși să afle și să țină adevărul. Sunt mulți credincioși din prudență, le e frică să nu pățească ceva, nu știu nici ei ce. Există și o categorie a credincioșilor din lichelism, spune Alexandru Paleologu, vor să se pună bine cu puterea supremă sau cu electoratul. Se vede că „evlavia” unei anumite categorii sociale crește invers proporțional cu timpul rămas până la alegeri.
Știm că Mântuitorul ne spune că adevărul ne va face liberi. Știm că Mântuitorul este calea, adevărul și viața. Știm că tot ceea ce nu este în Dumnezeu și cu Dumnezeu este minciună. Perioada comunistă a fost o perioadă a minciunii. Perioada de după revoluție promovează valori mincinoase. Am putea zice că am fost mințiți și suntem mințiți, atâta timp cât nu rămânem aproape de Adevărul care ne poate elibera de păcat și de moarte.
Icoana Deisis ne arată că nu putem ajunge la Dumnezeu decât prin rugăciunile Bisericii, simbolizate de Maica Domnului, și prin pocăință, a cărei propovăduitor a fost Sfântul Ioan Botezătorul.
Dumnezeu, cu rugăciunile Sfântului Ioan Botezătorul, să ne ajute în lupta pentru dobândirea libertății.
IULIAN MARCU, Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni