Sfântul Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului

În timpul împăratului Constanțiu (337-361), după moartea arhiepiscopului Maxim (333-350), scaunul episcopal al Ierusalimului a fost ocupat de Chiril, un apărător al dreptei credințe. În vremea aceea, pe scaunul de la Cezareea Palestinei se găsea Acaciu, care mărturisea că Fiul nu este de o ființă cu Tatăl. Chiar dacă a fost depus de Sinodul din Sardica, Acaciu a rămas în scaunul episcopal și, pentru că era prieten cu împăratul, l-a depus pe Chiril și l-a alungat din Ierusalim. Sfântul Chiril a venit la Tars. După sinodul de la Seleucia, din 359, care a condamnat din nou pe Acaciu, acesta a plecat la Constantinopol și l-a acuzat în fața împăratului pe Chiril, care a fost surghiunit. După moartea lui Constanțiu, împăratul Iulian a poruncit să revină toți episcopii surghiuniți. Atunci s-a întors și Sfântul Chiril, reluându-și scaunul episcopal de la Ierusalim, însă la scurt timp a răposat.
Tot astăzi, Biserica face pomenirea a zece mii de mucenici; a Sfinților Mucenici Trofim, Evcarpion și cei împreună cu dânșii, și a Mariei, sora lui Lazăr, care a uns picioarele Domnului Iisus Hristos cu nard.
Mâine, Biserica face pomenirea Sfinților Mucenici Hrisant, Daria și Ilaria
(denia Acatistului Bunei Vestiri).