Sfântul Apostol și Evanghelist Luca

În aceasta lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.
Luca marele apostol și evanghelist, a fost din Antiohia Siriei celei mari, doctor cu meșteșugul, având și știința zugrăvirii desăvârșite. Acesta aflându-se în Teba Beotiei și doctorind pe vremea împăratului Tit Claudie, a aflat pe Sfântul Apostol Pavel și crezând în Hristos, a părăsit rătăcirea cea părintească, și lăsându-se de tămăduirea cea trupească, s-a apucat de cea sufletească. A scris și Evanghelia sa către oarecare dregător anume Teofil, care crezuse în Hristos, după cum o știa de la Sfântul Apostol Pavel. După aceea a scris și Faptele Apostolilor către același Teofil.
Apoi după ce s-a dus de la Roma și a lăsat pe fericitul Pavel, a umblat învățând toată Grecia și ajungând, precum se spune la optzeci de ani, a răposat cu pace; iar în locul în care a fost îngropat trupul lui, mărind Dumnezeu pe apostolul lucrătorul său, a plouat colurie (doctorie alcătuită din picături de apă de trandafiri și din alte feluri, folositoare la boala ochilor) deasupra mormântului lui, spre semnul meșteșugului lui cel doctoricesc. Pentru care a fost cunoscut și mai mult mormântul lui de toți. Iar Constanție feciorul marelui Constantin a adus de la Teba moaștele lui prin mijlocirea lui Artemie marele duce al Egiptului, care și mucenic s-a făcut, și le-a pus în biserica Sfinților Apostoli, sub sfânta masă, împreună cu ale lui Andrei și ale lui Timotei. Și se spune despre dânsul că el a zugrăvit întâi icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ținând în brațe pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu meșteșugul zugrăvirii cu ceară și alte două și cum că le-a dus apostolul la Maica Domnului să le vadă, și aceasta ar fi zis: „Harul Celui născut din mine, prin mine să fie cu dânsele. Asemenea și icoanele sfinților mai marilor apostoli”. Și de atunci s-a împărțit în toată lumea un lucru bun ca acesta, ortodox și întru totul cinstit. (Viețile Sfinților)