Sfântul Antipa de la Calapodești – Cuvântul înaltpreasfințitului Părinte Calinic



Sfântul Antipa de la Calapodești – Cuvântul înaltpreasfințitului Părinte Calinic
Sfântul Antipa de la Calapodești – Cuvântul înaltpreasfințitului Părinte Calinic

Cuviosul Antipa (1816-1882), așa după cum reiese din viața sa, care a fost scrisă de ieromonahul Pimen – egumenul Mănăstirii Valaam din nordul Rusiei – și care a fost tipărită în limba rusă, în două ediții, în 1883 și 1893, la Petersburg, la un an după strămutarea sa la cele veșnice, sub titlul: Viața vrednică de pomenire a ieroschimonahului Antipa, s-a născut din părinții Gheorghe-Constantin Luchian, diacon la biserica satului, și Ecaterina Manase, călugărită în ultima parte a vieții cu numele Elisabeta, în anul 1816, în satul Calapodești din județul Bacău, primind la botez numele Alexandru.
Rămas orfan de tată, fiind singur la părinți, a fost nevoit să renunțe la școală și să învețe meșteșugul legării cărților, pentru a contribui și el la cele necesare vieții de zi cu zi.
În 1836, când era de douăzeci ani, dorind viață călugărească, de comun acord cu mama sa, a pornit spre Mănăstirea Neamț, însă starețul din aceea vreme – din motive necunoscute – nu l-a primit.
După acest refuz, nu s-a întors acasă, ci s-a dus la Mănăstirea Căldărușani de lângă București, ctitoria lui Matei Basarab (1580-1654), – părintele Ioanichie Bălan spune că, mai întâi, a ucenicit doi ani (1836-1837) în obștea Schitului Brazi din județul Vrancea (a se vedea Patericul românesc, p. 447) –, unde a fost călugărit cu numele de Alipie. Legătura duhovnicească a Cuviosului Antipa cu Mănăstirea Brazi reiese din însemnarea sa cu privire la aflarea moaștelor Sfântului Ierarh Teodosie de la Brazi, de către starețul Dimitrie.
După doi ani de ascultare, probabil în 1839/40, a plecat în Sfântul Munte Athos, unde s-a nevoit timp de douăzeci ani; șaisprezece ani la Schitul Lacu, unde duceau viață pustnicească peste optzeci de monahi/sihaștri români, și patru ani în Mănăstirea Esfigmenu, o mănăstire situată în nordul Sfântului Munte. Domnii Petru Rareș (1527-1546) și Radu Paisie (1535-1545), precum și mitropolitul Veniamin Costachi (1803-1842) se numără printre ctitorii acelei mănăstiri. În Mănăstirea Esfigmenu a primit schima monahală cu numele Antipa; tot în acea mănăstire a fost hirotonit întru ierodiacon și ieromonah.
În anul 1860, ieroschimonahul Antipa, la rugămintea părinților Nifon și Nectarie, care începuseră zidirea Schitului românesc Prodromu, s-a întors în Moldova, la Schitul Bucium din județul Iași, stavropighie a Schitului Prodromu, pentru a strânge ajutoare în vederea susținerii lucrărilor de zidire a așezământului.
Tot din dorința strângerii de fonduri pentru Schitul Prodromu, ieroschimonahul Antipa, în 1863, a plecat la Moscova și Petersburg, după ce, în prealabil, s-a închinat la moaștele sfinților din Lavra Pecerska, unde a primit diferite ajutoare de la mitropoliții, stareții și credincioșii cu dare de mână.
După finalizarea și sfințirea Schitului Prodromu, ieroschimonahul Antipa nu s-a mai întors în țară, ci, spre sfârșitul anului 1865, s-a închinoviat pentru totdeauna la Schitul „Tuturor Sfinților”, dependent de Mănăstirea Valaam, mănăstire situată pe o insulă din mijlocul lacului Ladoga, în apropiere de hotarele Finlandei.
Șaptesprezece ani s-a nevoit ieroschimonahul Antipa în acel schit, arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post îndelungat, în rugăciune și priveghere de toată noaptea, prin intermediul cărora gusta din bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfânt, în desăvârșită sărăcie și în alte multe și neștiute osteneli. În ziua de 10 ianuarie 1882 s-a strămutat la cele veșnice, fiind înmormântat în gropnița Mănăstirii Valaam.
Monahii ruși de la Mănăstirea „Sfântul Pantelimon” (Rusikon) din Sfântul Munte Athos l-au trecut, la nici douăzeci și patru ani de la mutarea sa la cele veșnice, în 1906, în Mineiul pe luna ianuarie, ziua a zecea, care s-a tipărit în limba rusă în mănăstirea lor. Era o trecere în rândul sfinților fără o prealabilă canonizare a Bisericii, ci doar prin înscrierea numelui în Minei.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române – în ședința sa de lucru din 20-21 iunie 1992 – a hotărât trecerea Cuviosului Antipa de la Calapodești în rândul sfinților, pentru viața lui petrecută în sfințenie, pentru darul înainte-vederii, dar și pentru notorietatea duhovnicească de care s-a bucurat în rândul credincioșilor, monahilor și sihaștrilor, cu aceeași zi de prăznuire – 10 ianuarie.



Recomandări

Slujbă de pomenire pentru arhim. Grigorie Halciuc, cel mai longeviv stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”

Slujbă de pomenire pentru arhim. Grigorie Halciuc, cel mai longeviv stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”
Slujbă de pomenire pentru arhim. Grigorie Halciuc, cel mai longeviv stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a primit Premiul „Regal Literar”, pentru volumul „Minunile – revelații ale Sfintei Treimi”

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a primit Premiul „Regal Literar”, pentru volumul „Minunile – revelații ale Sfintei Treimi”
Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a primit Premiul „Regal Literar”, pentru volumul „Minunile – revelații ale Sfintei Treimi”

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a primit Premiul „Regal Literar”, pentru volumul „Minunile – revelații ale Sfintei Treimi”

„Ce ai Tu cu noi Iisuse, Fiul lui Dumnezeu?” – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica a V-a după Rusalii

„Ce ai Tu cu noi Iisuse, Fiul lui Dumnezeu?” – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica a V-a după Rusalii
„Ce ai Tu cu noi Iisuse, Fiul lui Dumnezeu?” – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica a V-a după Rusalii