Biserica Ortodoxă îl sărbătorește, pe 30 noiembrie, pe Sfântul Andrei, ocrotitorul României. Numele său, Andrea așa cum era numit de mitropolitul Dosoftei, se leagă de numele popular al lunii decembrie, Undrea. Nu este doar o coincidență că noi, urmașii lupilor dacici, am ales tocmai pe cel considerat în tradiția noastră patronul lupilor drept ocrotitorul țării.
Andrei era frate cu Simon Petru, care s-a numărat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, amândoi fiind fiii pescarului Iona. Erau originari din Bersaida, localitate situată pe țărmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, în nordul Țării Sfinte. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor. Amândoi s-au numărat printre „ucenicii” Sfântului Ioan Botezătorul, urmându-l timp îndelungat în pustiul Iordanului, cu învățăturile sale despre pocăință și cu proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). A fost și el martor, alături de alți ucenici, la botezul Domnului și la cunoscuta convorbire dintre Iisus și Ioan, întărindu-se în convingerea că Acesta era Mesia cel prezis de prooroci.
A doua zi după botezul Domnului în Iordan, Ioan Botezătorul stătea pe țărmul acestui rîu cu doi dintre ucenicii lui, Andrei și Ioan (viitorul apostol și evanghelist), cărora le spune din nou: „Iată Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 36). Auzind această mărturisire, cei doi ucenici au pornit după Iisus, în dorința de a-L cunoaște. Iisus i-a observat și i-a întrebat: „Ce căutați?” La care ei au zis: „Învățătorule, unde locuiești?” El le-a zis: „Veniți și veți vedea”. Au mers deci și au văzut unde locuia și au rămas la El în ziua aceea (Ioan 1, 37-39). Andrei l-a anunțat apoi și pe fratele său Simon Petru că „l-a găsit pe Mesia” (Ioan 1, 41).
A fost trimis și Andrei de către Mântuitorul la propovăduire
Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai târziu. Este relatată de Sfântul Apostol și Evanghelist Matei prin cuvintele: „Pe când (Iisus) umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni». Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El” (Matei 4, 18-20 și Marcu 1, 16-18).
Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfântul Andrei doar de două ori: la înmulțirea pâinilor, dincolo de Marea Galileii, când el a înștiințat pe Mântuitorul că acolo, în mulțime, era un băiat care avea cinci pâini de orz și doi pești (Ioan 6, 8-9), iar a doua oară, după învierea lui Lazăr când, împreună cu Filip, au înștiințat pe Domnul că niște evrei greci, veniți în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paștelui iudaic, voiau să-L vadă (Ioan 12, 20-22).
Alături de ceilalți ucenici, a fost trimis și Andrei de către Mântuitorul la propovăduire (Matei 10 și urm). L-a însoțit pe Mântuitorul pe drumurile Țării Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a săvârșit, a ascultat cuvintele Sale de învățătură și parabolele pe care le-a rostit în fata mulțimilor, a suferit alături de ceilalți apostoli, atunci când Domnul a fost prins, judecat, chinuit și apoi răstignit pe cruce; s-a bucurat alături de ei când a aflat de minunea învierii din morți și L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi, și după opt zile, apoi la arătarea din Galileea, când au primit porunca predicării Evangheliei la toate neamurile (Matei 28, 19).
În urma poruncii Domnului de a vesti Evanghelia la toate neamurile, după pogorârea Duhului Sfânt și întemeierea Bisericii creștine la Ierusalim, în ziua cincizecimii din anul 30, Sfinții Apostoli și apoi ucenicii lor, au început să predice noua învățătură adusă în lume de Mântuitorul Iisus Hristos. Potrivit tradiției și celor scrise de unii istorici și teologi din primele veacuri creștine, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră – cunoscut pe atunci sub numele de Sciția (Scythia), dar și în teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre. Dar până a ajunge aici, el a predicat in Asia Mica, de unde s-a îndreptat spre teritoriile de la Dunăre și Marea Neagră, care erau parte din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, î.Hr.). În anul 46 d. Hr., întreg teritoriul dintre Dunăre si Marea Neagră a fost cucerit de romani și anexat la provincia Moesia Inferior (în sudul Dunării), iar în anul 297, în timpul împăratului roman Dioclețian, a devenit provincie aparte, sub numele de Sciția Mică (Scythia Minor).
Tradiția despre predica lui Andrei în Sciția apare în câteva lucrări scrise în primele veacuri creștine. De pildă, în lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, martirizat în timpul persecuției împăratului Decius (249-251), iar în secolui IV în Istoria bisericească a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei († 339/340) care o preluase de la un alt mare teolog, Origen din Alexandria († 254). Iată ce scria Eusebiu: „Sfinții Apostoli ai Mântuitorului, precum și ucenicii lor, s-au împrăștiat în toata lumea locuită pe atunci. După tradiție, lui Toma i-au căzut sorții să meargă în Parția, lui Andrei în Sciția, lui Ioan în Asia…”. De altfel, din epistola Sfântului Apostol Pavel către Coloseni (3, 11), reiese că și „sciții”, adică triburile geților din acea parte, au putut auzi învățătura lui Hristos. Tradiția că Sfântul Apostol Andrei a predicat la sciți se regăsește și la alți scriitori bisericești. De pildă, călugărul Epifanie, în secolui VIII, în Viața Sfântului Apostol Andrei, scria că între popoarele evanghelizate de el se numărau și sciții.
„A predicat în Pont (în Dobrogea, la Marea Neagră), Tracia (sudul Dunării) și Sciția (la nord de marea Neagră)”
În așa-numitul Sinaxar al Bisericii constantinopolitane se preciza că acest apostol „a predicat în Pont (în Dobrogea, la Marea Neagră), Tracia (sudul Dunării) și Sciția (la nord de marea Neagră)”. În același Sinaxar se află o altă știre, potrivit căreia Sfântul Andrei ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau Odessos (Varna de azi, în Bulgaria), pe un ucenic al său cu numele Amplias (Ampliat), pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuiește în fiecare an la 31octombrie. Mult mai târziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist (secolul al XIV-lea) scria că Sfântul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia și Bitinia) „în pustiurile scitice”, adică în Sciția Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice) și în Sciția Mică sau Dacia Pontică, locuită de geto-daci și greci. De altfel, la rândul lor, istoricii bisericești ruși amintesc că Sfântul Apostol Andrei a predicat în nordul Mării Negre.
Învățatul mitropolit Dosoftei al Moldovei, în cartea sa Viața și petrecerea sfinților, scria că „Apostolului Andrei i-au revenit (prin tragere la sorți) Bitinia, Marea Neagră și părțile Propontului, Halcedonul și Vizantea, unde e acum Țarigradul (Constantinopolul n.n.), Tracia și Macedonia, Tesalia, și sosind la Dunăre, ce-i zic Dobrogea și altele ce sînt pe Dunăre, și acestea toate le-a umblat”.
sursa: www.ecolife.ro)
