Sfânta Tradiție

Preotul este dator veșnic să spună cele ce ne scrie Evanghelia, cele ce ne scriu Sfinții Părinți îndumnezeiți. Pe acelea se bazează Biserica. Biserica Ortodoxă a avut de luptat de la începutul începuturilor cu felurite feluri de eretici. De aceea
s-a adunat de pretutindeni toată Ortodoxia și a făcut sfat, șapte Soboare Ecumenice. Noi acum la temelia Ortodoxiei avem învățătura celor șapte sfinte soboare ecumenice. De aceea merge Biserica, de aceea a mers bine până acuma. El mai merge șchiopătând, dar merge.
– Despre oamenii nemulțumitori
Acum, dacă omenirea și-ar pune toată speranța în bunătatea lui Dumnezeu, nu-i cu putință să nu te audă Dumnezeu, nu-i cu putință ca să nu te vadă Dumnezeu. Dumnezeu este în tot locul și vede și gândul tău. Vedeți că noi cu ocazia asta ne depărtăm de Dumnezeu. Lumea dacă ar trăi mai simplu, așa, să aibă doar cele trebuincioase….. Dar nu!…că propaganda asta a venit, a intrat în omenire, că: „De ce eu să am casa asta așa mică? E mică, am de toate și am trei-patru copii, da, am de toate. Da de ce să n-am mare, ca a celui de colo?”. De acum îl trimite pe bărbatu-său: „Du-te și adu bani să facem și noi casa mai mare, să facem modă, modă, modă”. Asta-i o propagandă mistică a satanei, ca să nu fie omul niciodată în pace, să nu se mulțumească cu atâta. Dar nu vezi cum spun bătrânii: „Întinde-ti picioarele cît îi plapuma, că dacă le întinzi mai mult răcești”? Așa, de exemplu: „Iată, acela are mai mulți bani, a făcut casa mare, e pentru el, treaba lui, bine că poate. Dar eu sunt mulțumit că am una mică, chiar dacă mai prost mănânc, mai prost mă îmbrac, dar sunt stăpân în casa mea”.
– Despre răbdare
Răbdarea niciodată nu rușinează, răbdarea totdeauna are harul ei, căci te bucură. Dar oamenii sunt neputincioși: „Cât o să mai rabd?”. Până la sfârșit, căci spune: „cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui”.
Cum poate cineva să dobândească răbdare?
Smerindu-se. Mai tot timpul suntem nerăbdători pentru că suntem mândri. Dumnezeu încearcă să ne învețe smerenia mai mult decât orice altceva.
Cum putem să ne întărim credința în faptul că Dumnezeu poartă de grijă tuturor?
Mai întâi, nu trebuie să ne încredem în noi înșine. Și trebuie să avem răbdare atunci când vin ispitele. După aceasta, trebuie să lăsăm harul să lucreze.
Ce vreți să spuneți prin: „Trebuie să lăsăm harul să lucreze”?
Când înțelegem că Dumnezeu este lângă noi. Dar pentru asta trebuie să avem conștiința neputințelor noastre.
Cum ar trebui să ne rugăm?
Cu perseverență. E foarte important. Cu ajutorul rugăciunii, harul primit la Botez poate crește.
Sfinții Părinți spun că atunci când ne rugăm ar trebui să stăm „în prezența lui Dumnezeu”. Cum putem cultiva aceasta?
Rugându-ne din tot sufletul și cu multă atenție.
Ce se întâmplă dacă cineva este înconjurat de multe griji care îngreunează aducerea-aminte de Dumnezeu?
Dacă ai smerenie și iubire, ești în rugăciune. Este posibil să te rogi în situații dificile. Au existat sfinți aflați în ascultări dificile și s-au rugat, ca Sfântul Calist, patriarhul Constantinopolului. Dar aceasta este o stare foarte avansată. Pentru noi ascultarea cu dragoste este lucrarea noastră permanentă. Ascultarea duce la smerenie, iar smerenia duce la rugăciune. (Sfaturile bătrânului Dionisie- Athos)
Din învățăturile părintelui Dionisie Ignat
1. Despre mândrie
Mândria e cea mai primejdioasă patimă. Toate patimile, toate păcatele se iartă foarte lesne, și te îmbrățișează Dumnezeu și te duce în Împărăția Cerului. Însă la Împărăția Cerului sub nici un motiv nu poți înainta cu înălțarea minții, cu mândria. Ispititorul, satana cel mare, e foarte deștept, și știe lucrul asta. De aceea seamănă în omenire înălțarea minții și tulburarea, adică mândria, ca să nu poată înainta omul la Împărăția Cerurilor. Căci Sfintele Scripturi așa spun, că, din bunătatea Lui, Dumnezeu vrea ca acolo unde a fost împărăția satanei cea atât de înfricoșată și mare, care a căzut din cauza mândriei, acolo să completeze locurile acelea cu sufletele bunilor creștini și ale călugărilor care
s-au aflat la Dumnezeu. Dar acolo nu poți ajunge dacă ai înălțarea minții, sub nici un motiv! Doar cu smerita cugetare poți ajunge acolo! De aceea, ispititorul instalează în sufletul copilului, de mic, înălțarea minții, mândria, lucru care zicem că nu-i nimic, și de fapt acela-i cel mai dăunător, cel mai primejdios pentru mântuirea sufletelor noastre.
2. Despre mântuire
Lucru simplu: cum ne vom așterne, așa ne vom odihni! Odată ce suntem fiii Bisericii Ortodoxe și suntem creștini ortodocși, români creștini ortodocși, mult-puțin, știm ce trebuie să facem ca să ne mântuim și de ce trebuie să fugim ca să nu ne pierdem mințile. Știm. Mult-puțin, știm. Să ne osârduim să mulțumim pe Părintele ceresc și să nu-L amărâm mai mult.