„Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni și s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul cel greu al răutăților. Iar ucenicul cel nemulțumitor suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el și s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pe Tine pentru dragostea banilor. Slavă Hristoase, milostivirii Tale” (Sedealna I din denia Sfintei și Marei Miercuri)
Imnele Sfintei Biserici sau poezia sacră, care se împletesc cu melosul bizantin, cântate în cultul liturgic, devin mijloace ale propovăduirii lui Dumnezeu. Prin predică, preotul explică și face cunoscute învățăturile fundamentale de credință și principiile moralei creștine. Însă, imnul cântat de către toată biserica este cu mult mai mult. Prin cântarea credincioșilor, într-un glas comun al unui singur popor euharistic, învățătura prinde viață. Din acest motiv, este foarte important ca în biserică să se cânte cu tot poporul. Credincioșii participă activ la sfintele slujbe mai ales prin cântare – acesta fiind un mod de a trăi și a te identifica cu modelele propuse de către Biserică.
Sfânta și Marea Miercuri, din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, prin imnele cântate la denia de marți seara aduce pe buzele credincioșilor două personaje și două destine total opuse. Mai bine spus, două căi diferite: una de la lumină la întuneric și alta care nu a știut să prețuiască Lumina – femeia cea păcătoasă și Iuda, cel care L-a vândut pe Hristos. Primul personaj, „vărsând mir cu lacrimi pe picioare” lui Hristos, își îndreaptă viața și caută Lumina. O simplă întâlnire și o adevărată și totală convertire.
La polul opus, Iuda, cel care a beneficiat de prietenia lui Dumnezeu, de dragoste Lui, fiind martor la minunile pe care Acesta le-a făcut, a „suflat împotriva harului” lui Dumnezeu „și s-a amestecat cu noroiul”. Pentru ce beneficii? Cântarea concluzionează: „pentru dragostea banilor”…
(Doxologia.ro)






