Sfânta Muceniță Pelaghia; Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin

Sfânta Pelaghia era din Tarsul Ciliciei și a trăit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305), fiind fiica unor păgâni de neam bun. Pelaghia era o fecioară foarte frumoasă, înțeleaptă și plină de frica lui Dumnezeu, și însuși fiul împăratului se logodise cu ea. Auzind sfânta de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a primit cu râvnă și bucurie, de la o slujnică de-a ei care era creștină, lumina cea nouă și dătătoare de viață a Evangheliei lui Hristos. După aceasta, a plecat pe ascuns la episcopul creștinilor care a botezat-o în numele Preasfintei Treimi. După ce a primit botezul creștin, i-a trimis fiului împăratului veste că nu mai dorește să-i fie soție pentru că și-a închinat întreaga viață Mirelui Ceresc, pe care nu-L va părăsi niciodată. Auzind acestea, Dioclețian a poruncit ca Sfânta Pelaghia să fie adusă înaintea lui, și neputând el să o întoarcă de la credința în Iisus Hristos, a poruncit să fie arsă într-o baie de bronz clocotit. Și așa, fericita și-a dat sufletul ei curat în mâinile Domnului Hristos, în ziua de 4 mai.
(Arhid. Ștefan Sfarghie, Ziarul Lumina)