Sfânta Mironosiță Maria Magdalena, „apostol al Apostolilor“

La 22 iulie calendarul ortodox o pomenește pe Sfânta Mironosiță, cea întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena. Femeile mironosițe sunt prăznuite de Biserică, laolaltă, în a treia duminică după Învierea Domnului. Sfintele Evanghelii amintesc despre Maria (mama lui Iacob și Iosi), Maria lui Cleopa, Salomeea (mama fiilor lui Zevedei), Ioana (femeia lui Huza, iconomul lui Irod), Suzana, Marta și Maria (surorile lui Lazăr din Betania) și Maria Magdalena. Au primit numele de „mironosițe“ întrucât Dumnezeu a rânduit ca ele să fie acele purtătoare de mir care, alături de Maica Domnului, au privegheat pe Mântuitorul Hristos în timpul Sfintelor Sale Patimi, când era părăsit chiar de cei mai apropiați.
Maria Magdalena era din seminția lui Neftalim, din Magdala Galileei, un sat pescăresc de pe țărmul vestic al Lacului Ghenizaret, între orașele Capernaum și Tiberiada. Evangheliile nu menționează nimic despre anii tinereții fragede a Mariei, dar Tradiția consemnează că era tânără, frumoasă la chip și înstărită. Evanghelistul Luca notează că Iisus Hristos a izbăvit-o de șapte demoni, moment din care a început o nouă viață, alăturându-se celor ce-L urmau în propovăduirea Sa. Și-a împărțit averea săracilor și s-a alăturat grupului Mântuitorului, urmându-L în cetățile din Iudeea și Galileea și ascultând cuvintele despre împărăția lui Dumnezeu.
Cea dintâi între femeile mironosițe
În relatările evangheliștilor, numele Mariei Magdalena este amintit în fruntea celorlalte femei mironosițe, probabil datorită râvnei cu care urma pe Iisus Domnul, alături de Maica Sa. Dincolo de momentele plăcute, în care alături de mulțimi savura cuvintele minunate ale lui Hristos și lua parte la minunile Sale săvârșite în popor, Maria Magdalena și-a arătat dragostea și devotamentul în fața cumplitelor patimi la care Fiul lui Dumnezeu a fost supus. Cu un curaj atipic unei femei, nu s-a dezlipit de Fecioara Maria, fiindu-i sprijin în greaua încercare de a-și vedea Fiul și Mântuitorul osândit pe Cruce. Atunci când chiar și apostolii L-au abandonat și s-au risipit în mulțime, ea Îl urma. În curtea arhiereului, la procesul din fața lui Pilat, pe drumul Crucii, Îi era alături și primea chiar cuvinte de încurajare din partea Celui osândit. Iar la umbra Sfintei Cruci, pe Golgota, se găseau doar Maria, mama lui Iisus, Ioan, ucenicul cel iubit, și Maria Magdalena. A rămas credincioasă lui Dumnezeu, nu numai în zilele de glorie, în care mulțimile Îi cântau „Osana, Fiul lui David!“, ci și atunci când au strigat către Pilat: „Răstignește-L!“. După cuvintele Sfântului Evanghelist Matei, a fost prezentă și la punerea Domnului în mormântul nou săpat în piatră. I-a fost dat să vadă cum Iosif din Arimateea și Nicodim, ucenicul Domnului, coboară trupul lui Iisus de pe Cruce, Îl înfășoară în giulgiu curat și Îl depun în mormântul rece. După ce piatra a fost pecetluită, femeile mironosițe s-au întors în cetate împreună cu Iosif și Nicodim, numai Maria Magdalena și cealaltă Marie, Născătoarea de Dumnezeu, au rămas lângă mormânt, șezând în preajmă. Și pentru era vineri, seara târziu, iar Legea mozaică poruncea ca în ziua sâmbetei să se odihnească, s-au retras și au mers la casa lor, iar a doua zi s-au odihnit, respectând porunca Legii. După odihna sabatului, au hotărât să revină la mormânt cu miresme pentru a îmbălsăma trupul Mântuitorului.
„Hristos a înviat!“ – cuvântul Mariei Magdalena către Sfinții Apostoli
Sfintele Evanghelii relatează cum femeile mironosițe, în grupuri, revin de mai multe ori la mormânt, unde primesc vestea Învierii. Dintre toate, Sfânta Maria Magdalena este singura care s-a întors la mormânt de patru ori, situații prezentate succesiv de evangheliști. Evanghelistul Ioan descrie cum, în ziua cea dintâi a săptămânii, dis-de-dimineață, Maria Magdalena a venit la el și la Sfântul Apostol Petru, mărturisindu-le că a găsit piatra ridicată de pe mormânt. Însoțită de cei doi ucenici, au observat că mormântul era gol, giulgiurile erau puse jos, iar mahrama era înfășurată. Întorcându-se Petru și Ioan la ai lor, Maria Magdalena a rămas singură în fața mormântului, tânguindu-se. Motivul lacrimilor reiese din răspunsul dat îngerilor în veșminte albe ce ședeau deasupra mormântului, întrebând de ce plânge: „Că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus“. Și întorcându-se, înaintea ei stătea Însuși Hristos Domnul cel Înviat, punându-i aceeași întrebare. Iar ea, crezând că este grădinarul acelor locuri, L-a întrebat dacă nu cumva L-a luat, să-i spună unde L-a pus, ca ea să-L ridice. Milostivindu-se Iisus de suferința ei, a chemat-o pe nume, iar ea, recunoscându-L, a căzut la pământ, numindu-L Învățător. Și îndată a primit porunca misiunii de a deveni „apostol al Apostolilor“, vestind ucenicilor Săi ceea ce văzuse. După ce, prin căderea Evei în ispită, a intrat păcatul în lume, și prin păcat, moartea, biruința asupra morții a fost rânduită a fi vestită pentru prima dată de o femeie.
(Sursa: Ziarul Lumina)