Sfânta Marina (†270) a trăit în Antiohia Pisidiei, fiind fiica unui oarecare Edesim, slujitor al idolilor păgâni. Murind mama ei, Marina a fost încredințată unei slujnice, în afara cetății, iar pe când avea 12 ani, a auzit de Hristos și dorea să învețe și ea învățăturile creștine. Și a fost îndrumată pe calea credinței adevărate de unii creștini din satul unde locuia, iar pe când avea 15 ani a fost pârâtă la dregătorul cetății, Olibrie, că nu se închină idolilor. Și acesta, trimițând să o prindă, a închis-o în temniță. Deci, dregătorul a chemată-o la judecată și minunându-se de frumusețea ei și fiind aprins de poftă trupească, dorea ca Marina să-i devină soție. Însă sfânta nu a voit acest lucru, ci L-a mărturisit cu mult curaj pe Mântuitorul Iisus Hristos. Pentru aceasta a fost cumplit bătută cu toiege, apoi a fost legată de un stâlp și păgânii i-au strujit tot trupul cu unelte ascuțite. Și a pătimit fecioara Marina multe feluri de cazne, atât în temniță, cât și la a doua cercetare. După aceasta a fost arsă cu făclii, dar ea a rămas tare în credința sa, încât mulți păgâni au crezut în Hristos Iisus Domnul. În cele din urmă, dregătorul i-a tăiat capul și așa Sfânta Marina a primit cununa muceniciei din mâinile Domnului.
(Arhid. Ștefan Sfarghie, Sursa: Ziarul Lumina)