Sfânta Mare Muceniță Irina

A trăit pe la sfârșitul secolului I în orașul Maghedon din Tracia, de lângă granița cu Macedonia. Părinții ei, Liciniu și Licinia, erau oameni foarte bogați. Liciniu era guvernator al provinciei. Ambii părinți fiind păgâni, chiar mucenița a primit nume păgân în copilărie: Penelopi. Liciniu construise aproape de orașul Maghedon un palat în care își creștea fiica. Bătrâna Caria și înțeleptul Apelian aveau grijă de creșterea și educarea ei. Apelian era creștin în taină, iar Penelopi (Irina) nu a rămas străină de învățătura Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Într-o noapte, Penelopi a visat că un porumbel i-a lăsat la fereastră o ramură de măslin. După ceva timp, un vultur i-a adus o cunună din flori de tot felul, iar mai apoi, un corb i-a lăsat lângă cununa de flori un șarpe mic. Nu s-a speriat, ci l-a așteptat pe Apelian ca să îi tâlcuiască acest vis. Astfel, ramura de măslin semnifică darul lui Dumnezeu ce îl va primi prin botez. Vulturul arată un împărat biruitor, adică va împărăți peste patimi și va birui vrăjmașii nevăzuți, cununa fiind semnul răsplătirii ei. Corbul și șarpele reprezintă duhurile rele care vor aduce asupra ei toate pătimirile. Peste câteva zile au venit părinții împreună cu câțiva prieteni din oraș ca să o întrebe pe cine va alege de soț. Tânăra fecioară i-a cerut tatălui ei șapte zile, timp în care să se gândească. În aceste șapte zile Penelopi s-a botezat prin mâna preotului Timotei din oraș, primind numele de Irina. Mai mult decât atât, Irina a cerut părintelui Timotei să o tundă și în monahism. După trecerea celor șapte zile, Irina le-a mărturisit părinților că este creștină și le-a spus toate câte învățase de la bătrânul Apelian și de la părintele Timotei despre credința în Hristos. Pentru că distrusese idolii, tatăl ei a pedepsit-o, poruncind să fie călcată de picioarele cailor.
A înviat-o un înger
Scăpând nevătămată, părinții ei au crezut în Iisus Hristos împreună cu mulți alți oameni din oraș. Liciniu a renunțat la funcția de conducător al orașului și s-a retras în casa construită pentru Irina. În locul lui a venit Sedechie, care a aruncat-o pe mucenița Irina într-o groapă cu șerpi veninoși. După patru zile Irina a fost scoasă afară sănătoasă, multă lume crezând învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos pentru această minune. În locul lui Sedechie a venit fiul acestuia, Sapor, care a supus-o altor suplicii, întemnițând-o. După ceva timp, Sapor a murit, iar Irina a fost eliberată.
Mergând în orașul Calinicon (azi Galipoli), Irina a fost prinsă de Numerian, fratele lui Sedechie. Acesta a supus-o mai multor chinuri, în cele din urmă primind moarte martirică din porunca lui. Așa cum arată Sfântul Evanghelist Matei în capitolul 27, 50-53, în clipa când Mântuitorul nostru Iisus Hristos Și-a dat duhul, „mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat și ieșind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă și s-au arătat multora”. Pe Mucenița Irina a înviat-o îngerului Domnului. Ea s-a arătat lui Numerian în orașul Mesemvria (pe țărmul Mării Negre, în Bulgaria de azi), ținând în mână o ramură de măslin. Acesta a crezut și s-a botezat împreună cu mulți din supușii lui. După aceasta s-a dus în orașul Maghedon, unde s-a întâlnit cu mama ei, Licinia. De aici s-a dus în Efes, unde a săvârșit multe minuni, încât poporul o considera „întocmai cu Apostolii”. A trecut la Domnul în ziua a cincea a lunii mai. Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfinții mucenici: Neofit, Gaie și Gaian.
(Pr. Ciprian Apetrei)