Pe data de 5 mai, o prăznuim pe Sfânta Mare Muceniță Irina, iar în rândurile de mai jos iată un episod minunat din viața acestei sfinte, și anume cum a devenit ea creștină.
Irina a fost singura fiică a unui rege pe nume Liciniu și a soției sale, Licinia. Aceștia au numit-o Penelope pe fiica lor, care era deosebit de frumoasă. Când Penelope avea șase ani, tatăl ei a zidit pentru ea, afară din cetate, într-un loc frumos și deosebit, un turn cu multe camere, toate împodobite cu aur. Acolo a închis-o împreună cu alte treisprezece fecioare, dându-i și o învățătoare, pe nume Caria, și un bătrân înțelept ca dascăl, pe nume Apelian.
Penelope a stat aici până la vremea nunții, când tatăl ei gândea ca ea să ia de soț pe vreunul dintre fiii de împărat. Într-o zi, pe când fecioara stătea în camera sa, un porumbel a zburat prin fereastra de la răsărit, având în cioc o ramură de măslin, pe care a lăsat-o pe masă și apoi a zburat afară. După un ceas a intrat un vultur, aducând o cunună făcută din diferite flori, a lăsat cununa pe masă și a zburat și el. Pe altă fereastră a intrat un corb, aducând în cioc un șarpe mic pe care l-a lăsat pe masă și apoi a zburat afară.
Penelope și învățătoarea ei se uitau uimite și nu știau ce înseamnă aceste semne. L-au chemat pe Apelian care, fiind creștin în ascuns și înaintevăzător, i-a zis tinerei fete:
— Penelope, fiică a împăratului, porumbelul înseamnă obiceiul tău bun, adică blândețea, alinarea și înțelepciunea ta, iar ramura de măslin este darul lui Dumnezeu care ți se va da ție prin Botez. Vulturul cel înalt înseamnă împărat biruitor, pentru că vei împărăți peste patimi și te vei înălța prin gândirea ta la Dumnezeu. Cununa de flori este semn al răsplătirii, pe care, pentru nevoințele tale, o vei lua de la Împăratul Hristos. Iar corbul cu șarpele înseamnă vrăjmașul diavol care va vrea să te împiedice să faci acestea.
Auzind fecioara această tâlcuire de la Apelian, s-a bucurat mult în inima ei.
A doua zi au venit la ea părinții ei, vrând să o vadă și să o pregătească pentru nuntă. Fecioara le-a cerut un răgaz de șapte zile pentru a se gândi.
A mers apoi în camera ei și a început să se roage lui Dumnezeu pentru a o învăța ce să facă.
Fiind seară, a adormit și în vis i-a apărut îngerul lui Dumnezeu care i-a spus așa:
— Penelope, de-acum nu te vei mai numi așa, ci Irina („pace”), și vei fi multora scăpare și adăpostire și prin tine se vor mântui multe suflete, iar numele tău va fi mare în toată lumea. În această noapte va veni la tine omul lui Dumnezeu, Timotei, cel ce poartă scrisorile de la Sfântul Apostol Pavel și el te va boteza și te va învăța ce vei face. Zicând acestea, îngerul s-a făcut nevăzut.
După puțină vreme a sosit Timotei, iar fecioara l-a primit cu multă bucurie. Și el a început a le învăța și pe ea, și pe celelalte fecioare despre credința în Hristos. Apoi a botezat-o și i-a pus numele Irina. De asemenea a botezat-o și pe învățătoarea ei și pe toate celelalte fecioare.
După șapte zile, împăratul și împărăteasa au venit din nou, iar Sfânta Irina a început să le vorbească despre Hristos și viața de creștin și toți o ascultau cu mare atenție, căci vorba ei era plină de înțelepciune și blândețe.
(Magdalena GHEORGHE, sursa: www.ziarullumina.ro)
