Sfânta Mare Muceniță Anastasia Romana

Cuvioasa Anastasia a trăit în vremea Împăraților Decius și Valerian, după unii, sau în vremea lui Dioclețian, după alții, și era de loc din Roma. La moartea bogaților ei părinți, ea și-a împărțit săracilor averea pe care o moștenise și s-a retras la o mănăstire.
În jurul anului 256 d. Hr., în vremea pretorului Provus, ea a fost arestată și i s-a propus să se lepede de Hristos pentru a-și cruța tinerețea. Răspunsul prompt al Sfintei Anastasia a fost următorul:
Eu cunosc o singură frumusețe și o tinerețe, aceea pe care o dă Hristos sufletelor credincioase și îndrăznețe care preferă moartea pentru El decât bunătățile lumești, atunci când le sunt propuse acestea în schimbul trădării Dumnezeului lor. Bogăție am avut din belșug, nu mi-a trebuit. Dar pe Hristos al meu Îl vreau și de El, nici o putere nu va putea să mă despartă. Dacă te îndoiești, încearcă.
Înfuriat de acest răspuns, Provos a pus să fie bătută cu bățul peste față, întinsă pe cărbuni aprinși și atârnată spre a-i fi sfâșiat trupul. I-au smuls unghiile, i-au tăiat sânii, în cele din urmă i-au tăiat capul. Astfel a luat neveștejita cunună a muceniciei Sfânta Mare Muceniță Anastasia Romana.
Troparul Sfintei Mari Mucenițe Anastasia Romana, glasul al 4-lea:
Strălucind în nevoință, cuvioasă fecioară, precum și în lupte, cu sângele tău haina nevinovăției tale ai înroșit-o, de Dumnezeu insuflată Anastasia, cuvioasă și mucenică, harul vindecărilor în lume strălucești, rugându-te lui Dumnezeu pentru sufletele noastre.
(sursa: http://www.pemptousia.ro/)